La aceeași latitudine cu Hamburg, începe China. Se termină doar la aproximativ 4.000 de km distanță, pe plajele insulei tropicale Hainan. În nord, Heilongjiang, râul Dragonul Negru, șerpuiește tăcut spre est, marcând granița cu Rusia. Pădurile de pin din Taiga se întind în spatele său.

Cu această descriere începe jurnalistul german reportajul despre miracolul chinez. Subliniind în același timp că dimensiunile Chinei au fost mereu greu de înțeles. Dar dimensiunea țării, combinată cu ponderea sa politică și economică în creștere, a devenit mai evidentă decât oricând în acești ultimi opt ani. Și venirea la putere a lui Xi Jinping, care avea doar 59 de ani, a dat speranță nu doar chinezilor, ci și Occidentului.

Și Xi și-a îndeplinit o parte importantă a promisiunilor, chiar dacă unele speranțe au fost spulberate. Prosperitatea a crescut în China, existând acum mai puțină sărăcie. În același timp, puterea statului a crescut, Xi și-a asigurat funcția pe viață, a consolidat conducerea partidului și a perfecționat supravegherea de către stat a cetățenilor. În vestul țării, sute de mii din populația uigură musulmană se află în lagăre de muncă, iar criticii regimului au fugit sau reduși la tăcere. La nivel internațional, China își folosește puterea mai asertiv decât în epoca marilor dinastii. În Marea Chinei de Sud, Beijingul a transformat insulele în bastioane militare, iar în Hong Kong a respins un acord internațional și a impus o lege draconiană de securitate. Încurajată de slăbiciunea Occidentului, China își extinde tot mai mult influența. Pandemia izbucnită aici și criza care a urmat au servit doar pentru a accelera această tendință. Xi Jinping vorbește și acum despre „politica de reformă și deschidere”.

Jurnalistul geman vorbește despre experiența sa din ultimele luni, când a vizitat orașe și sate din China, autoritățile fiind mereu pe urmele sale. Pentru că, în vremea coronei, în cele 11 provincii vizitate, o aplicație pe telefoanele mobile înregistra fiecare pas al jurnalistului. În spatele său au fost, de asemenea, în permanență, ochii vigilenți ai oamenilor birourilor de „SECURITATE PUBLICĂ”. Pentru a vedea ce vrea jurnalistul occidental să afle de la localnici.

Dacă sudul e plin de contraste și uimește la tot pasu, nordul încă nu a reușit să facă progrese suficiente în ceea ce privește schimbările structurale, în ciuda investițiilor de miliarde, așa că mulți chinezi își caută norocul în provinciile mai bogate.

Cifrele masive ale exporturilor Chinei ascund faptul că bogăția pe cap de locuitor în China este doar aproximativ un sfert din cea din Europa și America. Poate și unul dintre motivele pentru care conducerea nu are încredere în oamenii săi, spune jurnalistul.

Orașul eroilor

Wuhan, orașul chinezesc cu 11 milioane de locuitori, unde a apărut prima dată coronavirusul, se află la 1.000 km de Shanghai. În Occident, numele său a devenit sinonim cu dezastrul. Dar pentru majoritatea chinezilor, Wuhan este un oraș al eroilor. Acum, pe una dintre străzi, mesele din fața restaurantelor sunt pline, oamenii râd și stau la un pahar. „Dacă nu aș ști ce s-a întâmplat, nu aș crede”, spune Yang Xiu, cea care conduce de 20 de ani un local. După luna aprilie, a avut nevoie de două luni până când au revenit suficienți clienți pentru a-i permite să își recruteze primii angajați. Acum spune că afacerile merg bine. „Ni se permite să punem mesele pe stradă seara, ceea ce era interzis înainte. Se pare că oamenii se răzbună pe virus, ieșind să mănânce, mai ales seara”.

Când spui China, spui putere. Iar China a crescut și a devenit o putere mondială pentru a doua oară în ultimele decenii, cu o revenire fără precedent. Unul dintre motive ține de dimensiunea Chinei, de vastitatea, densitatea și rădăcinile profunde ale culturii sale. Un alt motiv, și mai important, este sârguința, creativitatea și răbdarea chinezilor.

Există un contract nescris între chinezi și conducerea lor care îi leagă și astăzi: voi nu spuneți nimic, iar noi vom stabili calea spre creștere și succes. Și vom duce China pe cele mai înalte culmi. Este un contract dur, fără ambiguități. În nord, lângă râul Dragonul Negru, unde a început reportajul jurnalistului german se afla steag roșu pe care scria cu litere mari: „Încălcați legile acestor hotare și veți fi prinși și zdrobiți precum un vierme”.