Ziua când americanii nu i-au putut aduce o scară lui Hrusciov.O vizită istorică de acum 65 de ani, prima a unui lider sovietic peste Ocean

Data de 15 septrembrie 1959 avea să fie una cu adevărat istorică. În plin Război Rece, liderul URSS venea în vizită în SUA. O serie de detalii trezesc și astăzi zâmbete. Atunci însă, sovieticii au vrut să-i umilească pe americani.

Hrusciov pe pământ american

Nikita Sergheevici Hrusciov a venit la cârma URSS, oficial, la 12 septembrie 1953.  În 14-25 februarie 1956, Hrusciov a coordonat Congresul XX al PCUS, numit al „destalinizării”. Serviciile secrete Mossad israeliene interceptaseră raportul secret înainte ca părțile sale esențiale să fie date publicității. Americanii credeau că pe drumul destinderii, Hrusciov ar fi fost o piesă interesantă. De aceea, vizita programată de liderul de la Kremlin, peste Ocean putea fi o ramură de măslin.

Evident, Hrusciov nu venea peste Ocean, în mod expres la omologii săi americani. Oficial, venea la o Adunare Generală a ONU, organizație al cărei sediu era și este la New York. Spionajul reciproc american-sovietic continua, dar se pare că CIA nu știa multe și nu va ști multe despre ce „cloceau” sovieticii. Ca dovadă, presa și oficialii din țara Unchiului Sam și-au cam pierdut plombele de uimire când au văzut cum sosise Hrusciov.

Liderul de la Kremlin era considerat un tip semi-analfabet. Nu avea mai mult de patru clase primare. Deși rus de origine, lucrase ca miner, inclusiv maistru de abataj și mecanic de întreținere în minele din Donbas, zonă care azi e ocupată de ruși, aflată în Ucraina. Hrusciov însă, a preferat să-și facă intrarea într-un stil mare. Totul a fost pregătit în detaliu.

Cum i-a lăsat Hrusciov pe  oficialii de la Washington cu gura căscată

Hrusciov a continuat să acorde atenție cercetărilor militare, în ciuda nivelului său rudimentar de pregătire. Americanii erau încântați să îl primească pentru că de al 1 ianuarie 1959, la Havana, se instaurase guvernul comunist revoluționar al lui Fidel Castro. Evident, avusese sprijin și va avea sprijin sovietic.  Unul din domeniile de top sovietice a fost ingineria aeronautică. Avioanele Yak și Tupolev făcuseră diferența în Al Doilea Război Mondial. Andrei Tupolev (1888-1972) a fost de departe un geniu al aeronauticii. A făcut închisoare sub Stalin, sub acuzația nedovedită de spionaj.

A fost eliberat încă din anii războiului, fiindcă NKVD avea nevoie de el. Evident, lucra sub pază strictă. A construit cel mai bun bombardier strategic cu motor propulsat mecanic (cu elice). A reușit să facă o proporție între motoare, aerodinamică, anvergura, forma aripilor și forma cozii. A optat pentru aripi și coadă „tip delta”. Evident, se făcea „mișto” de avionul Tupolev, inginerii americani spuneau că nu era nevoie de astfel de aripi.  Tupolev a proiectat și o variantă civilă a avionului militar, numită Tu 114. Acesta era capabil să parcurgă peste 5000km fără escală de alimentare. Era gigant pentru acel timp și performanțele sale „băteau” pe cele ale avioanelor cu reacție.

În mentalul războinic sovietic, orice intrare în fața adversarului trebuia să impresioneze. Etnic, rușii sunt o combinație între slavi și varegi-vikingi-suedezi iar vikingii preferau podoabe pentru militari și vestitele lor corăbii-drakkar. Avionul lui Hrusciov a impresionat la aterizarea din New York. În primul rând, spionajul sovietic știa că americanii aveau scări de debarcare de maxim 4,50 m înălțime. Ori, scara principală a lui Tu -114 era la cel puțin 5, 70 m. Realizăm uimirea americanilor când au văzut că nu puteau să ducă o scară la intrarea principală. Cu greu, Hrusciov a coborât pe la ușa pentru bagaje din spatele avionului. Avionul zburase la viteză de croazieră, fără escală, pe o distanță de 6700 km (Moscova-New York).

Excentricitățile unui „lăcătuș mecanic miner”

Liderul de la Kremlin a mai „comis” și alte excentricități. Președintele american Dwight „Ike” Eisenhower , fost general de top în Al Doilea Război Mondial a căutat să îi asigure lui Hrusciov (comisar politic-militar pe frontul ucrainean în război) un confort deosebit. Tovarășul Nikita și-a luat cu el familia, ceea ce Stalin nu a făcut niciodată. Le-a spus americanilor cum să facă hamburger și hot-dog (evident, s-a făcut de râs, fiindcă nu avea habar de zootehnie. dar el a încercat să pară specialist). Le-a mai spus că sovieticii fabrică rachete balistice cu rază lungă de acțiune, „cum fabrică americanii hot-dog”. Se spune că fiul lui, care ulterior a trăit în SUA l-ar fi întrebat: „tată. eu sunt inginer rachetist știi că nu avem multe rachete!” Hrusciov i-ar fi răspuns: „Fiule, cât timp îi facem să credem asta, vom dormi liniștiți!”

Hrusciov a beneficiat și de prezența unor personaje Disney. A petrecut 13 zile pe pământ american. Să nu uităm că sovieticii vor mai uimi partea americană din cauza lacunelor CIA în materie de cunoștințe pe linia URSS. În 1960, avionul U-2 pilotat de Gary Powers care zbura din stratosferă, echopat cu aparate foto și camere ultra-performante. a fost doborât deasupra Uralilor la Ekaterinburg de artileria antiaeriană sovietică. Atunci, a aflat CIA ce artilerie aveau sovieticii! Gary Powers a fost schimbat cu spionul sovietic prins în SUA Rudolf Abel, pe Podul Glienicke-Podul Spionilor de peste Havel, dintre Berlinul de Vest și RDG.

În 1962, avioanele spion U-2 americane au fotografiat în Cuba comunistă „silozuri” pentru rachete sovietice. Distanța dintre Miami (SUA) și Havana (Cuba) e mai mică decât distanța Craiova-Constanța! Mai exact, sunt 372, 21 km. Deci, din nou CIA „a fost cu ochii în soare”, din cauza „bătrânului miner-lăcătuș mecanic” . Criza se va detensiona, inclusiv printr-o întâlnire bilaterală Hrusciov-Kennedy.

Sursa foto: Arhivă