În toată nebunia declanşată de „cazul Botiş”, între reacţii la cald şi o demisie cam întârziată, sursa informaţiei n-a mai contat.

Când Ioan Nelu Botiş şi-a anunţat demisia din funcţia de ministru al muncii, televiziunile s-au bătut cu pumnul în piept pentru a semnala o nouă victorie a presei. N-a învins însă chiar toată presa: Cristiana Sabău, ziarista de la „Timp Online” (Bistriţa) de la care a pornit totul, a rămas în umbră. Nici nu prea şi-a dorit mai mult. Cristiana Sabău vorbeşte azi despre fierberea pe care a simţit-o înainte să pună cap la cap informaţiile şi despre presa de azi, aşa cum se vede ea de la Bistriţa. 

EVZ: Cât timp v-a luat să puneţi cap la cap informaţiile din „cazul Botiş”, ce le-a lipit? Cristiana Sabău: Informaţiile iniţiale le-am obţinut la circa două luni după ce Ioan Nelu Botiş a ajuns ministru, dar nu am avut la dispoziţie decât simple zvonuri. Confirmările le-am primit exact în ziua în care am scris şi când am pus cap la cap ceea ce bănuiam cu date certe şi fotografii. Le-am „lipit” în circa două ore.

V-a enervat o scenă de la o bursă a locurilor de muncă şi de acolo a pornit totul, aşa scriaţi pe „Timp Online”. Puteţi să ne-o povestiţi? M-a deranjat faptul că, la Bursa locurilor de muncă dintr-o vineri, Alina Căpraru, fosta şefă de cabinet parlamentar a deputatului Botiş, era foarte ocupată să se fotografieze cu echipa de proiect în faţa unui panou, că acolo, la standul „Euroactiv” (organizaţie la care era consilier soţia lui Ioan Nelu Botiş - n.r.) era o veselie continuă în timp ce din stradă venea o mare de oameni necăjiţi care îşi căutau de lucru fără prea multe şanse.

Se vorbeşte mult despre dispariţia presei de investigatii din România. Până la urmă, în condițiile în care subiecte ar fi la tot pasul, de ce nu se pune accent pe o astfel de presă şi se preferă o lălăială bazată pe informaţii „subţiri”? Presa se grăbeşte să scrie cât mai multe ştiri şi să le posteze foarte repede ca să aibă mulţi cititori cărora să li se ofere multă „marfă”. Ca să faci o investigaţie trebuie să nu te grăbeşti, să stai măcar şi să priveşti, să-i asculţi pe oameni. În plus, în presa locală cel puţin au dispărut aproape în totalitate redacţiile. Reporterii merg pe teren cu laptopul la ei şi postează singuri ce consideră ei că e ştire fără o minimă coordonare din partea altora mai exprimentaţi (secretari de redacţie sau editori). Pe scurt, toată lumea se grăbeşte foarte mult, aşa că subiectele adevărate nu apucă să fie observate fiindcă sunt grele.

De vineri până luni n-a fost nicio reacţie

Cât a tăiat din satisfacţia victoriei faptul că majoritatea instituţiilor de presă naţionale au preluat informaţia fără a preciza de unde a pornit? Dacă acest subiect nu ar fi fost preluat de presa centrală, ar fi „murit”. Realitatea TV (cu care nu mai am nicio legătură din 2009 de când am demisionat de la staţia locală RTV Bistriţa unde fusesem producător general –n.r) a avut meritul că l-a „prins” pe Botiş în direct şi i-a smuls declaraţia despre faptul că soţia lui  era plătită de asociaţie. Ulterior, lucrurile s-au derulat cu viteză şi cu vizibilitate maximă graţie faptului că toată presa centrală a tratat subiectul. Vă reamintesc totuşi că am scris vineri, iar Realitatea a dezbătut subiectul luni în emisiunea lui Radu Soviani şi Cătălin Striblea. De vineri până luni, aici, la Bistriţa, nu a existat nicio reacţie, dovadă câtă importanţă se dă presei locale. Niciuna. Am ştiut exact care a fost meritul meu: acela că nu am trecut indiferentă pe lângă un subiect, că nu m-am prefăcut că nu l-am văzut, că l-am descoperit. Restul e meritul altora.

Cum vi s-a părut reactia lui Ioan Botis? A fost suficient de promptă, a fost o „demisie de onoare”, aşa cum a susținut Botiş în acea conferinţă de presă? Reacţia lui Ioan Nelu Botiş a fost una ciudată. Nu mă aşteptam să demisioneze, recunosc. Cuvântul „onoare” nu prea avea ce căuta în context. Cred că putea folosi multe alte cuvinte.

În aceste vremuri de criză, ziarele locale mor pe banda rulantă. Ce vă face să credeţi in proiectul „Timp online”, la care lucraţi acum? Sunt conştientă că ziarele mor, dar am două variante: să depind 100% de colaborările cu presa centrală, tot mai firave, sau să încerc să trăiesc şi altfel, spunând adevărul şi făcând ceea ce mă pricep la o scară mai mică, dar având convingerea că, spunând adevărul, acesta se va auzi oriunde graţie internetului. Trebuie să cred în ceva. Dacă nu mai cred în alţii, trebuie să cred măcar în Dumnezeu şi în meseria pe care o practic de drag.

CV Cine e Cristiana Sabău

• A debutat în presă în 1996, la cotidianul local „Mesagerul de Bistriţa-Năsăud”, al cărui redactor şef a fost la un moment dat;
• De-a lungul timpului, am mai scris la ziarele „Ziua de Ardeal”, „Ziua” şi „România Liberă”;
• A fost corespondent al Europa FM, Radio 21 şi al Realitatea TV pentru Bistriţa-Năsăud;
• La începutul lunii trecute a demarat proiectul „Timp Online”.