ZBORUL marii UNIRI povestit de PILOTUL care l-a făcut

ZBORUL marii UNIRI povestit de PILOTUL care l-a făcut

Un avion pilotat de locotenentul Vasile Niculescu, avându-l ca pasager pe căpitanul Victor Precup, decola pe 23 noiembrie 1918, de pe aerodromul de la Bacău

Misiunea lor era de a trece Carpaţii şi de a ateriza la Blaj unde trebuiau duse documente importante Consiliului Naţional care pregătea Unirea Transilvaniei cu România. Dintre piloţii de la Bacău, Vasile Niculescu fusese cel care se oferise să ducă la îndeplinire această misiune, scrie Rador. Într-un interviu acordat în 1979 realizatorului Constantin Ivaneş de la Radio Cluj, Vasile Niculescu povestea:

 

A fost într-adevăr o misiune [în] care am plecat fără cea mai mică ezitare. […] Era senin, era frumos şi avionul deschis. M-am îmbrăcat cu nişte mănuşi de mătase, le-am băgat în parafină topită şi m-am înfofolit [în] aşa fel ca să  pot fi liber, ca să pot apuca manetele şi comanda. Şi cu pasagerul meu, Precup, care nu mai putea de frig… Vă închipuiţi, jos ger, sus, cred, la 2500 metri cât am trecut Carpaţii, cred că erau 30 de grade minus. Cu toate astea, n-am simţit deloc frigul. Eram, bineînţeles, cu ochelari… […] Am ajuns deasupra Blajului. Am făcut câteva zboruri deasupra Blajului, i-am spus [lui Precup]: <Aruncă manifestele!> Era o agitaţie – vedeam acolo, în oraş – impresionantă: care umblau după manifeste sau sus, nu ştiau ce să facă. Era o fierbere grozavă, de sus am văzut-o… Şi-am căutat un loc de aterizare şi-am aterizat, da’ cum am aterizat ?! Câmpia Libertăţii nu era câmpia aceea mare [de astăzi], era cam accidentată, erau gropi. Cum să fac ? Să zbor aşa, în unghi, nu era posibil. Zic, am să fac o încercare, că eram meşter în aterizaje : am pus roţile avionului aproape de malul Târnavei, în apa mare, am rulat şi aproape de calea ferată m-am oprit. Parcă a fost măsurat ! Şi am scoborât aşa, eram în avion şi era nu departe un băiat acolo. < Măi, băiete, cine sunt stăpâni? > Zice: <Români, mă rog frumos >… Şi apoi a început să se scurgă lumea [înspre Câmpia Libertăṭii]. Şi-a venit la lume ! Prin zăpadă, prin frig, prin asta, în scurtă vreme câmpia s-a umplut de lume! [Au început] discursuri, cântece… Şi-apoi am luat măsuri ca să tragem avionul într-un loc [ferit], s-au oferit vreo 18 studenţi, profesori, ca să-l păzească peste noapte.

Ne puteți urmări și pe Google News