România este campioană mondială la amputări de libertăți din cauza COVID-19. La cealaltă extremă, Suedia, de departe cea mai relaxată țară. Explicația este în primul rând Constituția acestei țări scandinave.

Efectele epidemiei de coronavirus au fost minime asupra suedezului de rând. Acesta s-a putut mișca nestingherit în toată această perioadă.

Restricțiile suedeze s-au referit doar la numărul maxim al adunărilor publice. Restaurantele care nu respectă regulile de distanțare riscă să fie închise. Liceele și universitățile au fost închise, dar creșele, grădinițele și școlile au rămas deschise.

Autoritățile nu au recurs la măsuri de constrângere, ci s-au bazat mai ales pe recomandări și pe informare publică pentru aplicarea măsurilor de protecție, fără ca acestea să afecteze grav cursul vieții.

Principalul motiv al acestei abordări, despre care s-a vorbit foarte puțin, îl reprezintă prevederile constituționale privind libertatea de mișcare a persoanelor și independența puterilor publice și autorităților locale, scrie Slate.

Constituția Suediei interzice formal izolarea, după cum arată capitolul 2, articolul 8:

„Orice persoană este protejată, în relațiile sale cu instituțiile publice, împotriva privărilor de libertate individuală. Toți cetățenii suedezi beneficiază de garantarea libertății de circulație în regat și libertatea de a părăsi regatul.”

De la această regulă constituțională sunt exceptate persoanele încarcerate și cele aflate în serviciul militar, după cum arată capitolul 2, articolele 20-21.

Pot fi adoptate restricții locale de circulație din rațiuni de sănătate. Totuși, nu există excepții pentru o eventualitate ca pandemia. De aceea, o izolare generală, la nivel național, nu este posibilă din punct de vedere legal.

Capitolul 2, articolul 24 permite totuși guvernului să restrângă libertatea de întrunire și de a manifesta din motive de epidemie:

„Libertatea de întrunire și libertatea de a manifesta pot fi limitate în interesul prezervării ordinii și securității publice, cu ocazia unei întruniri sau manifestații, sau în ceea ce privește circulația rutieră. Aceste libertăți nu pot fi limitate decât din punct de vedere al securității regatului sau pentru a lupta împotriva unei epidemii.”

Libertatea de întrunire a fost limitată în Suedia prin interzicerea oricăror adunări publice cu mai mult de 50 de persoane.

Constituția garantează și independența agențiilor publice în raport cu guvernul. Tradiția este veche, încă de la Constituția din 1634, care a stabilit structura organismelor publice, după moartea regelui Gustav Adolf al II-lea, în timpul Războiului de Treizeci de Ani.

Astăzi, sistemul suedez se bazează pe dualismul administrativ, în care agențiile publice sunt create în afara ministerelor guvernului central, un fapt unic în sistemul internațional.

În Preambulul la Constituție se stipulează că guvernul „nu are puterea de a interveni în deciziile unei agenții privind chestiuni specifice legate de aplicarea dreptului sau în exercitarea autorității sale.”