Andreea n-avea nici 21 de ani când îl întâlnise pe Vlad. Ea studentă, el programator, se izbiseră unul de celălalt la un semafor din Piața Romană. Vlad avea în mână o cafea fierbinte și alerga să mai prindă un verde întârziat. Andreea, forțând trecerea, l-a lovit fără să vrea, vărsându-i cafeaua pe cămașa albă.

- Scuză-mă, n-am vrut. S-a repezit ea să-l curețe.

Vlad privea uluit și nu știa dacă să se vaite sau să țipe la fata aceea neatentă.

- Nu-i nimic, i-a răspuns, mințind, desigur.

- Dă-mi voie să-ți cumpăr altă cafea, s-a oferit Andreea.

 - Ți-am spus că nu-i nimic. Dă-o încolo de cafea. Eu sunt Vlad.

- Andreea, i-a întins mâna, zâmbind. Hai să bem împreună o cafea, atunci, am cursuri abia la 12.

- Ești studentă?

- Da. La finanțe bănci.

Și uite așa a început povestea lor. S-au plăcut, s-au iubit și s-au luat după nici 3 luni de la incidentul cu cafeaua. Părinții Andreei s-a împotrivit cât au putut, cu toate argumentele pe care le-au găsit la îndemână. N-a contat că fata era prea tânără, că Vlad nu avea facultate și nici măcar casa lui, că era extrem de gelos și disprețuia orice băiat din preajma femeii lui.

- Dacă te măriți cu individul ăla nici n-o să vin la nuntă, i-a strigat maică-sa.

Părinții n-au avut la ce nuntă să vină, pentru simplul fapt că n-a fost nicio nuntă. N-aveau bani de așa ceva. Așa că s-au dus în fața ofițerului stării civile îmbrăcați în hainele de zi cu zi, însoțiți de doi vecini. Au sărbătorit la un fast food, după care fiecare și-a văzut de ale lui. Aflând de căsătorie, părinții Andreei s-au gândit că era momentul să abandoneze încercările de a-i despărți și să se implice în viața lor cu folos.

- O să vă dăm niște bani ca să vă luați un apartament. Uite, am strâns 25.000 de euro, suficienți pentru un avans la prima casă.

Vlad nici n-a vrut să audă de împrumut la bancă.

- Exclus! Să se îmbogățească ăia din banii mei? Strângem noi și când om avea suficienți ne luăm și casă.

Andreea n-a îndrăznit să le spună părinților că Vlad se împotrivea, așa că îi mințea, ori de câte ori o întrebau ceva în legătură cu banca. După nici șase luni de la căsătorie, cei doi aflaseră că vor avea un copil.

- Poate acum te hotărăști, în sfârșit, să renunți la tâmpenia aia de facultate.

- Nu vreau asta.

- Și ce-ai de gând să faci? Să pui în pericol viața copilului mergând la cursuri? Crezi că eu nu știu câți bărbați îți dau târcoale pe acolo? Le-ai spus că ești măritată?

Andreea a renunțat la școală, la prieteni, la tot. Din când în când îl mai vizita pe Vlad la birou, până când, într-o zi, era să primească o bătaie zdravănă.

- Ce tot vii pe capul meu? Îți place să-l vezi pe Mihai cum îți deschide ușa și cum îți dă scaunul lui? Nu ți-ar fi rușine, femeie măritată și cu burta la gură. Crezi că eu nu văd?

- Vlad, mă jignești. Nu poți să mă ții toată ziua încuiată în casă, iar în altă parte n-am unde să mă duc. Mama s-a supărat că am cheltuit banii de casă, ce vrei să fac toată ziua?

- Maică-ta să-și vadă de treaba ei.

Vlad n-a fost mulțumit nici de faptul că medicul ginecolog era bărbat.

- Din câte femei există, tu trebuia să-ți desfaci picioarele în fața lui. Ești incredibilă.

Nașterea copilului le-a adus și mai multe scandaluri. Între timp proprietarul apartamentului unde stăteau i-a anunțat că trebuie să se mute:

- Am primit un telefon de la domnul Gelu. Ne roagă să ne mutăm în trei luni că vinde.

- De ce nu m-a sunat pe mine? De unde are numărul tău?

- Ce importanță are? Trebuie să găsim altceva.

- Păi are importanță, că eu muncesc ca prostul și când colo doamna e ocupată să vorbească la telefon cu proprietari de apartamente.

- Ești nebun! A strigat Andreea și a dat să plece.

O palmă violentă aproape că i-a răsucit capul, forțând-o să se oprească:

- Pe cine faci tu nebun ?

Curajul primei lovituri a fost de ajuns ca să-l convingă pe Vlad că aceasta era cea mai bună cale de a se face respectat. Începuse să bea, avea insomnii ce-l turbau, iar în scurtele ore de odihnă visa că Andreea îl otrăvește ca să fie cu un alt bărbat.Dormea cu frică lângă ea, tresărind la fiecare respirație ce-i părea suspectă.

Copilul, chinuit de colici, îl agita pe Vlad peste măsură. I se părea că începe să plângă intenționat ca să-i tulbure lui somnul fragil și să-l facă să-și piardă mințile.

- Numai din cauza ta urlă ca apucatul.

Într-o zi a luat bebelușul și l-a izbit cu putere de pătuțul în care plângea.

- Mai taci odată, că te arunc pe fereastră.

Andreea s-a repezit să-l liniștească, dar Vlad a oprit-o, smulgând-o de coadă.

- Nu-l atinge. E un diavol care a ajuns să ne stăpânească.

După acest incident, bărbatul a început să aibă coșmaruri și mai îngrozitoare. Se făcea că bebelușul îi smulgea creierul și inima, dupa care i le punea într-un blender și le mânca împreună cu maică-sa.

- Tu și cu bestia asta mică o să mă băgați în pământ. Andreea plângea. La fel și copilul. Vlad a prins-o de păr și a trântit-o la podea.

- Nu mor eu când vreți voi, să știi asta. De ce dracu nu pleci la maică-ta?

- Nu mă primește.

- Normal că nu te primește, vrăjioarea aia, ți-a dat o misiune.

A ieșit buimac, trântind ușile în miez de noapte. Îi era o frică teribilă să mai doarmă în casă cu Andreea și cu copilul. Abia spre dimineață s-a întors ca să se schimbe. I se părea că vede numai capcane prin casă. Ce era de făcut? Se plictisise să își tot bată nevasta, inutil oricum.

- Îți fac o cafea? L-a întrebat ea, intrând peste el în baie.

- M-am tăiat din cauza ta, nu știi să bați la ușă?

Cu fața însângerată și cu aparatul de ras în mână, Vlad arăta ca și cum ar fi văzut o fantomă. O tăietură fină își arăta marginile roșii pe obrazul stâng, provocându-i usturime. - Cafea, vrei cafea? A repetat Andreea, absentă.

- Lasă-mă în pace.

Și-a reluat bărbieritul. În oglinda opacă din pricina aburilor, distingea forme ciudate ce căpătau chipul Andreei. O lamă îi aluneca de-a curmezișul gâtului, lăsând în urma ei șuvoaie de sânge. Nu-l durea nimic și totuși capul stătea să se desprindă de corp. Gura îi rânjea nefiresc, lăsând să se vadă dinții al căror contur, de un roșu aprins, îi vesteau moartea. A dus mâna în spate, să o oprească pe cea care mânuia cu atâta pricepe blestemata aia de lamă care-i spinteca gâtul. Chipul Andreei dispăruse. Era singur și încă viu. Parcă simțea lipsă sângelui pierdut prin despicătura rănii care acum nu se mai vedea. O lua razna.

A intrat în bucătărie, sorbind cu sete cafeaua ce îl aștepta. O voce lăuntrică îi șoptea în urechi: de ce ai băut, nu știi că e otrăvită?

Galben la față, și-a tras o palmă peste frunte și a scuipat ultima înghițitură.

- Andreea!

Femeia nu i-a răspuns. Își alăpta copilul. Vlad privea cu scârbă scena. A încercat să-l desprindă pe cel mic, dar privirea plină de ură a Andreei l-a paralizat :

 - Lasă că vedeți voi!

A plecat la birou cu mii de scenarii în cap. Trebuia să scape rapid de cei doi criminali tăcuți. A început să caute pe internet semne că esti otrăvit, că ți s-au făcut vrăji, că cineva plănuiește să te omoare, sperând că va găsi și soluții. Apă sfințită, rugăciuni, un ban de argint în buzunar, anghinare, câte și mai câte. Simptomele că i s-au făcut farmece erau clare – dureri de cap, dureri între ochi, palpitații, senzația de sufocare, vise despre moarte.

 A ieșit afară să fumeze. Țigara avea un gust metalic ciudat. Își amintea că își găsise pachetul pe masa din bucătărie, lângă ceașca cu cafeaua otrăvită.

- Mi-a pus ceva și în țigări! Le-a aruncat pe jos, strivindu-le cu piciorul. Printre bucățile de tutun amestecate cu hârtie, străluceau niște picături argintii.

- Ăsta e mercur, mă otrăvește cu mercur.

 Informațiile pe care le-a găsit pe internet despre intoxicația cu mercur l-au îngrozit. Nu mai avea scăpare. A ajuns acasă spre miezul nopții, răvășit de întorsătura pe care o luase viața lui. În liniștea casei, respirația Andreei și a copilului i se părea un secundar ce-i număra clipele ce-l despărțeau de moarte. Voci ascunse prin pereți rosteau cuvinte de neînțeles, ce invocau spirite negre.

- Copilul, scapă de copil! Vlad a deschis ușa dormitorului, privind pătuțul aflat în mijlocul camerei. Simțea că trebuie să acționeze rapid. A astupat gura copilului cu o mână, iar cu cealaltă l-a ridicat. A deschis fereastra și i-a dat drumul în gol fără să privească. Parcă i se luase o greutate de pe inimă.

- Acum scapă și de ea, urlau pereții.

Mii de mâini invizibile îl ajutau să ducă la bun sfârșit crima.Cu O forță de care nu se știa capabil a ciopârțit corpul femeii. Dimineața l-a găsit buimac și surprins. Credea că totul a fost un vis. Dar trupul copilului zăcea pe alee încă nedescoperit, iar bucâți din corpul Andreei atârnau în fiecare colț al casei ca să alunge spiritele.

Vlad povestise calm și fără pauze în fața judecătorului care avea să decidă dacă îl internează sau îl trimite la închisoare. Ochii lui, opaci ca o oglindă aburită, ascundeau o minte roasă de boli psihice nedescoperite la timp. Și-a găsit sfârșitul pe un pat de spital, sugrumat de un alt bolnav căruia nu-i dăduse o țigară.