Voyager 1, nava spaţială aflată la cea mai mare distanţă de Pământ, a atins un nou punct istoric, în tentativa sa de a părăsi sistemul solar.
Lansată la 5 septembrie 1977, Voyager 1 a ajuns acum la 17,4 miliarde de kilometri de Terra. La această distanţă, nava americană a identificat o schimbare în curentul de particule care vine dinspre Soare. Particulele se deplasează în această zonă pe o traiectorie oblică.
Oamenii de ştiinţă citaţi de BBC în acest articol susţin că această caracteristică a curentului de particule înseamnă că Voyager 1 este foarte aproape de trecerea în spaţiul interstelar, părăsind sistemul nostru solar. În cinci ani, mergem "dincolo"
"Când nava Voyager a fost lansată, spaţiul însuşi avea 20 de ani (primele misiuni spaţiale au fost întreprinse în anii 50 - n.r.), astfel încât nu aveam niciun indiciu că navele spaţiale pot rezista atât de mult", a spus coordonatorul de acum al proiectului Voyager, Edward Stone, citat de BBC News. "[Pe atunci] nu ştiam cât de departe trebuie să călătorim pentru a ieşi din Sistemul Solar. Acum ştim că, în aproximativ cinci ani, ar trebui să fim pentru prima dată dincolo", a adăugat Stone.
Ne puteți urmări și pe Google News
Această observaţie recentă a fost posibilă datorită unui instrument montat pe Voyager 1, care măsoară viteza vântului solar. Particulele emise de Soare în toate direcţiile, la o viteză de 1,6 milioane de kilometri pe oră, ajung într-un final într-o bulă invizibilă din jurul sistemului nostru Solar (cunoscută drept heliosferă, zonă care respinge 90% din radiaţiile cosmice). La un anumit moment, viteza supersonică a vântului solar dă piept cu o mare de particule şi radiaţii din spaţiul interstelar. Instrumentul de pe Voyager 1 arată că, în zona în care se află acum nava, viteza vântului se apropie de zero kilometri pe oră. La 33 de ani, Voyager "ne dă ceva nou"
"Am ajuns la un punct unde vântul solar, care până acum s-a deplasat mereu direct înainte, nu se mai deplasează înainte; acum se deplasează numai oblic, pieziş, astfel încât acesta poarte merge spre coada heliosferei, care este un obiect cu forma unei comete", a adăugat Stone. Această zonă, unde vântul solar şi cel galactic se echilibrează, se numeşte heliopauză. Este spaţiul unde are loc unda de şoc rezultată de întâlnirea vântului cosmic cu plasma din mediul interstelar. Heliopauza se află la o depărtare de patru ori mai mare decât distanţa Soare-Pluto, adică 120 Unităţi Astronomice (120 de ori distanţa Pământ-Soare). Odată ce trece de această graniţă, înseamnă că Voyager se află în spaţiul interstelar.
"Când am realizat că avem parte de zero-uri repetate (viteze ale vântului solar), am fost uimit", spune Rob Decker, care primeşte datele de la instrumentul instalat pe Voyager. "Voyager, un aparat cu o vechime de 33 de ani, ne arată iarăşi ceva nou", adaugă el. Scopul iniţial: să studieze două planete
Când a fost lansată, acum 33 de ani, scopul navei Voyager 1 şi al "surorii" Voyager 2 era de a trimite date folositoare pentru studierea planetelor Jupiter şi Saturn. Sarcina a fost îndeplinită cu succes în 1989.
Trimise apoi spre centrul galaxiei noastre (Calea Lactee), cele două nave au transmis în continuare mesaje radio spre Pământ. Distanţa de acum faţă de Pământ, 17,4 miliarde de kilometri, face ca un mesaj radio trimis de Voyager spre sediul NASA să ajungă în circa 16 ore.
Voyager merge spre heliopauză cu o viteză de 17 kilometri pe secundă. Edward Stone spune că timpul de viaţă al navei Voyager este departe de a fi terminat. <object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/3dmtS_X9LVg?fs=1&hl=en_US"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/3dmtS_X9LVg?fs=1&hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object> Surse: BBC, astro-urseanu.ro, renne.ro
Recomandările noastre
