Vacaroiu, un functionar de la Comitetul Planificarii comuniste, schimba destinul Romaniei.

Nicolae Vacaroiu nici nu visa in decembrie 2004, cand intra din nou in parlament ca senator, ca va ajunge sa ocupe fotoliul de presedinte al Romaniei.

Barbatul in varsta de 63 de ani, cu parul alb, rarit in batalii politice, cu o tunsoare demodata, este omul conjuncturilor fericite. N-a fost un politician stralucit, ci genul de functionar zelos, nascut in costume ieftine, pe care-l gasesti dimineata la prima ora la birou, iar seara stinge ultimul lumina.

Ca o ironie a sortii, cel care-i ia locul astazi lui Traian Basescu la Cotroceni a fost coleg cu Theodor Stolojan inainte de 1989, lucrand pentru Comitetul de Stat al Planificarii comuniste vreme de 21 de ani. Intra in politica in 1990, in guvernul Frontului Salvarii Nationale, ca tehnocrat. Lucreaza ca adjunct al ministrului economiei nationale.

Probabil, acesta e momentul in care il observa Ion Iliescu. Atitudinea lui supusa de functionar mut si priceput, lipsit de opinii, care spune „da”, la orice-i trece sefului prin cap si rezolva lucrurile in consecinta trebuie sa fi fost o raritate in acele vremuri de explozie, in care toata lumea din jur avea ceva de spus.

Se cauta un independent

In spatele imaginii sifonate si plictisitoare se afla un prestidigitator care jongla cu cifrele si le aranja intr-o succesiune favorabila. Asa a functionat vreme de cincizeci de ani sistemul, pe manipularea realitatii.

In acei 21 de ani petrecuti in CSP, de fapt inima sistemului comunist de propaganda,  trebuie cautate abilitatile de supravietuitor ale lui „Nicu” Vacaroiu.

In guvernul Petre Roman este promovat rapid in pozitia de secretar de stat in Ministerul Finantelor si isi continua tacut ascensiunea. Dupa alegerile din 1992 este numit de Ion Iliescu prim-ministru. Desi era necunoscut pentru opinia publica, Iliescu nu a stat mult pe ganduri inainte sa-l aleaga.

Cauta un „independent” ca sa estompeze frustrarile „opozitiei democratice” de atunci, reprezentata de liberali si taranisti. Cauta o persoana care sa nu-i provoace dureri de cap, pe cineva care stia „meserie” si ii va fi suficient de recunoscator „tatucului” pentru ca i-a oferit o oportunitate. Acelasi principiu al recunostintei l-a folosit Iliescu si cu Nastase, dar relatia a fost mult mai tensionata. „Nea Nicu” era omul potrivit la locul potrivit.

Legenda bahica

In primul an din mandat, Vacaroiu a continuat sa locuiasca in apartamentul din cartierul Militari din Bucuresti. Erau mai putine automobile ca acum, iar Serviciul de Protectie si Paza reusea sa-l duca si sa-l aduca de la Palatul Victoria intr-o perioada de timp rezonabila.

Unii dintre locuitorii cartierului isi mai amintesc si acum faptul ca stiau ca sunt vecini cu primul-ministru, dar habar n-aveau cum il cheama.

O buna parte a mandatului sau, Nicolae Vacaroiu a fost obligat sa lupte cu informatiile aparute in presa vremii („Academia Catavencu” a scris o serie de articole savuroase) cum ca ar avea o mare problema cu bautura.

Acuzatiile nu au fost dovedite niciodata, iar Vacaroiu le-a negat intotdeauna. Probabil ca legenda bahica a pornit de la tonul molcom al discursului si de la figura sa ce intotdeauna a parut marcata de o suferinta secreta.

Actualul presedinte este casatorit cu Marilena si are un fiu pe nume Mihai. Acesta din urma a profitat din plin de relatiile tatalui sau, jucand un rol important in high-life-ul bucurestean si fiind implicat in diferite afaceri mai mult sau mai putin curate.

Nimic din existenta stearsa a functionarului de la Comitetul de Stat al Planificarii nu anunta cariera politica fulminanta ce a marcat istoria recenta a Romaniei.

Mereu ascuns in spatele celor puternici, tacut si silitor, aflat intotdeauna la locul potrivit, lui i se potriveste cel mai bine proverbul: „Cine rade la urma rade mai bine”, proverb rostit de acesta in 1992, la inceputul carierei de prim-ministru. Vacaroiu va fi al cincilea presedinte al Romaniei. 

BIOGRAFIE

Viata si ascensiunea lui „Nea Nicu” Nicolae Vacaroiu (63 de ani)

1943. S-a nascut pe 5 decembrie, in localitatea Cetatea Alba, Basarabia.

1969. A absolvit Academia de Studii Economice Bucuresti. Imediat dupa terminarea studiilor se angajeaza la Comitetul de Stat al Planificarii.

1975. Incepe sa predea la ASE si la Universitatea Bucuresti.

1991. Ajunge secretar de stat in Ministerul Finantelor.

1992-1996. Este prim-ministru, fiind independent si guvernand cu sprijinul PDSR. Dupa incheierea mandatului ca sef al executivului, a devenit vicepresedinte al BCR.

1996. Este senator, reprezentandu-i pe alegatorii din judetul Arges. Inainte de suspendarea lui Basescu era presedintele Senatului Romaniei.