Puterea militară a Beijingului a primit, recent, o nouă infuzie de încredere, după ce agenţia oficială de ştiri Xinhua a publicat fotografii ale portavionului sovietic Varyag, achiziţionat de asiatici în 1998 și supus unei recondiționări masive. Nava e considerată de specialişti o bornă fundamentală în procesul care ar putea sfârşi prin schimbarea balanţei de putere în cel mai mare ocean de pe Terra.

În vara lui 2010, decidenţii politici de la Beijing „scăpau” pe canalele media oficiale informaţii referitoare la programul de operaţionalizare a rachetelor Dong Feng 21D, considerate capabile să scufunde portavioane din clasa Nimitz.

În ianuarie 2011, un site militar chinez şi mai multe bloguri de profil au afişat fotografii ale primului avion de generaţia a cincea produs de China, J-20.Iar anul acesta ar putea consfinţi intrarea ţării asiatice în cercul select al statelor care deţin şi operează portavioane.

Progresele rapide înregistrate de industria militară a Beijingului au primit o ultimă confirmare când agenţia oficială de ştiri Xinhua a publicat imagini ale portavionului Varyag. Acestea surprind o navă aflată în etapele finale de reconstrucţie. Conform descrierilor textuale care însoţesc fotografiile, portavionul ar urma să fie lansat la apă până la sfârşitul anului, împlinind astfel “visul de şapte decenii al Chinei”.

Este pentru prima oară când un canal media oficial al administraţiei chineze oferă probe foto ale proiectului Varyag, considerat de specialiştii militari ca fiind punctul de cotitură în procesul de modernizare a marinei chineze şi un indicator clar al ambiţiilor navale ale ţării.

De atlfel, în lipsa unor informaţii concrete, apetitul Chinei pentru înzestrare militară a produs suspiciuni în rândul ţărilor din regiune, dar şi al cancelariilor occidentale.

SUA: Schimbarea de percepţie va fi semnificativă în regiune Perspectivele unei forţe navale chineze îngrijorează într-o regiune a globului unde Beijingul e implicat de ani buni în dispute teritoriale cu Japonia, Coreea de Sud, Vietnam sau Filipine.

“Având în vedere feedback-ul pe care îl primim de la partenerii şi aliaţii noştri din Pacific, cred că schimbarea de percepţie va fi semnificativă”, a declarat şeful USPACOM (Comandamentul pentru Pacific al SUA), amiralul Robert Willard, după publicarea imaginilor. “E semnificativ faptul că aleg să-şi dezvolte capabilităţi maritime de acest fel. Varyag este prima încercare în acest sens, aşa că vom urmări cu atenţie proiectul”, a mai spus Willard, indicând că operaţionalizarea unui portavion presupune mult mai mult decât simpla lansare la apă a navei.

Cu o greutate de peste 67.000 de tone, Varyag a fost cumpărat în 1998, de la Ucraina, într-o tranzacţie evaluată la aproximativ 20 de milioane de dolari. China a achiziţionat nava prin intermediul unei firme private din Macau, care a susţinut la vremea respectivă că intenţionează să o transforme în cazinou. Portavionul n-a fost niciodată funcţional, construcţia sa demarând la mijlocul anilor ’80 şi fiind stopată imediat după prăbuşirea Uniunii Sovietice.

• Varyag este unul dintre cele două portavioane din clasa Kuznetov a căror construcţie a fost demarată de ruşi în anii ’80. Conform planurilor originale, navele trebuiau să aibă o greutate de 90.000 de tone şi să fie propulsate nuclear (ceea ce le-ar fi adus în categoria grea, alături de portavioanele americane din clasa Nimitz). Însă, din cauza costurilor colosale şi a complexităţii proiectului, URSS şi-a retrasat ambiţiile, ajungându-se la o variantă mai săracă – 23.000 de tone mai puţin şi fără propulsie nucleară.

Recondiţionată şi echipată cu dispozitive militare, nava le va permite chinezilor, pentru prima oară în istorie, să-şi proiecteze puterea militară departe de propriile graniţe. În plus, Varyag va fi redenumit Shi Lang, după numele unui amiral chinez care a cucerit Taiwanul la sfârşitul secolului al XVII-lea.

“E vorba mai mult de politică decât de capacităţi militare. Chinezii vor folosi portavionul să se antreneze şi să-şi dezvolte capacităţile de utilizare a unei astfel de tehnologii maritime. Dar, în ultimă instanţă, reconstruirea portavionului Varyag oferă Chinei sentimentul că ţara nu mai este una de mâna a doua, ci, din punct de vedere economic, politic şi militar, a devenit o mare putere”, notează agenţia Stratfor într-o evaluare a proiectului militar.

• În urmă cu aproape trei ani de zile, China anunţa că a demarat primul program de instruire aviatică dedicat piloţilor care operează aparate de zbor pe portavioane. Cursul presupune o pregătire de patru ani şi-şi desfăşoară partea practică la o bază aeriană specială, construită sub forma unei platforme de portavion.

REACŢII

China versus SUA, doar un mit militar? Publicarea fotografiilor cu portavionul Varyag de către agenţia Xinhua a stârnit în ultima săptămână multiple reacţii cu privire la intenţiile militare ale Beijingului. Solicitat cu un punct de vedere oficial, purtătorul de cuvânt al ministerului de externe chinez a refuzat să comenteze subiectul, limitându-se să declare doar ca “ţara noastră urmează o cale paşnică de dezvoltare”.

Opinia a fost împărtăşită şi de un general în rezervă al armatei chineze, citat de televiziunea iraniană de limbă engleză Press TV: “Dezvoltarea militară a Chinei nu merită atenţia globală. În termeni de echipare, personal şi antrenament nimeni nu poate contesta poziţia de hegemon a Statelor Unite ale Americii”.

Mass-media sud-coreană a comentat în tuşe mai degrabă gri perspectiva unei Chine capabile să opereze portavioane, sugerând guvernului de la Seul că ar trebui să evalueze impactul pe termen mediu şi lung asupra securităţii naţionale.

Ma Dingsheng, comentator militar la postul de televiziune Phoenix TV (cu sediul în Hong Kong), a declarat că „e de o aroganţă extremă să crezi că se contestă supremaţia SUA pe segmentul deţinerii şi operării de portavioane”. „Unii susţin că dezvoltarea unor portavioane chineze arata pretenţiile teritoriale ale Beijingului asupra insulelor Spratly, Senkaku şi Taiwan. Chiar dacă ar fi aşa, aceste zone sunt foarte aproape de ţărmurile Chinei, aşa că avioanele armatei ar putea opera fără ajutorul unui portavion”, a mai indicat expertul asiatic.

Pentru Jonathan Holslag, cercetător la un institut de politică externă din Bruxelles, proiectul Varyag a devenit un simbol al mândriei naţionale şi militare în China, ceea ce justifică efortul depus pentru recoditionarea să. În termeni strategici însă, Beijingul şi-ar fi fi cheltuit mai eficient banii pe submarine nucleare, a subliniat Holslag.

• China s-a arătat pentru prima oară interesată de construirea unui portavion propriu în 1992, când Beijingul a comandat un studiu de fezabilitate. De atunci, zvonurile privind presupuse situri de construcţie au abundat, dar confirmări oficiale n-au venit niciodată. Pe de altă parte, China a achiziţionat în ultimele trei decenii, patru portavioane străine (aflate în diverse stadii de construcţie). Primul a fost HMAS Melbourne, cumpărat în 1984 şi complet dezasamblat în 1989. Au urmat Minsk, cumpărat de la sud-coreeni în 1998 şi ajuns într-un parc de distracţii, Kiev, cumpărat de la ruşi în 2000 şi, în fine, Varyag.

Pe de altă parte, dezbaterea asupra oportunităţii menţinerii şi dezvoltării capabilităţilor de tip portavion s-a aprins în ultima perioadă. Chiar la Washington, acolo unde cea mai mare putere militară a planetei este forţată de opinia publică şi de criză să-şi redimensioneze ambiţiile navale. „Născute în anii dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, portavioanele devin, din ce în ce mai mult, platforme de război demodate. Ele sunt necesare pentru manevrarea unor aparate de zbor scumpe, într-o epocă în care bugetele naţionale sunt reduse la maxim, iar dronele par să fie viitorul”, scrie revista Time în ultimul număr din aprilie 2011, într-un articol dedicat cheltuielilor bugetare americane din domeniul militar. „Crizele în zonele de coastă sau aşa-numitul război limitat îi pot aduce Chinei pierderi masive. În consecinţă, mutarea războiului în larg ar asigura că un potenţial conflict nu se va purta pe teritoriul ţării. Avem, deci, de-a face cu o schimbare strategică majoră”, Li Xiaobing, director al Western Pacific Research Institute, University of Central Oklahoma „Nu e un motiv de îngrijorare, ci un subiect extrem de serios pentru toţi jucătorii navali şi o schimbare strategică majoră a scenariului maritim”, Pradeep Kaushiva, vice-amiral indian BUGETE MILITARE ÎN 2010 SUA – 687 de miliarde de dolari (4,7% din PIB) China – 114 miliarde de dolari (2,2% din PIB) Franţa – 61 de miliarde de dolari (2,5% din PIB) Marea Britanie – 57 de miliarde de dolari (2,7% din PIB) Rusia – 53 de miliarde de dolari (4,3% din PIB)

• În ultimul deceniu, suma repartizată de administraţia chineză cheltuielilor militare a crescut cu 189%, de la 40 la 114 miliarde de dolari. Comparativ, SUA a înregistrat o creştere procentuala de 81%, de la 379 la 687 de miliarde de dolari. SURSA: Stockholm International Peace Research Institute

VIDEO <iframe frameborder="0" src="http://www.youtube.com/embed/BYy5KSUkplQ" title="YouTube video player" height="390" width="480"></iframe> <iframe frameborder="0" src="http://www.youtube.com/embed/_dfRAxXn0RE" title="YouTube video player" height="390" width="640"></iframe>  <iframe frameborder="0" src="http://www.youtube.com/embed/hILDKEiZtFY" title="YouTube video player" height="390" width="480"></iframe>