Căpitan al „Găștii Nebune”

Practic, de aici a făcut pasul spre fotbalul mare, iar în 1986 a fost transferat de Wimbledon, în schimbul a 10.000 de lire sterline. „În ziua debutului meu cu Wimbledon, m-am întâlnit cu omul care se ocupa de intreținerea stadionului și l-am întrebat cum stau treburile pe acolo. Mi-a spus că la cei 85 de ani ai lui ar juca mai bine decât mulți din echipă”, mărturisea personajul povestirii. Jones și-a pus rapid amprenta în „Gașca Nebună”, așa cum era poreclită echipa lui Wimbledon, ai cărei jucători își „salutau” fanii adverși într-un stil aparte: se puneau în linie dreaptă în fața publicului rival și își arătau fundul către tribună.

Wimbledon era pe atunci „o bandă de călăi”, deoarece formația juca extrem de violent, iar capul răutăților era chiar Vinnie Jones, cel mai apreciat component al echipei și, totodată, căpitanul. Un fotbalist legendar al Marii Britanii, Tommy Doherty, spunea atunci: „Imnul celor de la Liverpool e «You’ll never walk alone» (n. trad. – Nu veți păși niciodată singuri), al celor de la Wimbledon e «You’ll never walk again» (n. trad. – Nu veți mai păși vreodată)”. Jones a câștigat Cupa Angliei în 1988 cu Wimbledon, club pentru care el a jucat peste 200 de meciuri între 1986 și 1998. La nivel de națională, Jones a evoluat pentru selecționata Țării Galilor (datorită originii bunicilor din partea mamei), pentru care a strâns nouă prezențe.

În Premier League, Vinnie a bifat în 184 de meciuri și a înscris 13 goluri. Alte cluburi pe care le-a mai bifat în cariera de jucător au fost Leeds United, Sheffield United, Chelsea și Queens Park Rangers, și i-a înfruntat ca adversari ai vremii pe unii dintre „coloșii” fotbalului, precum Eric Cantona, Paul Gascoigne și mulți alții. În noiembrie 1992, a fost lansat un videoclip intitulat „Soccer’s Hard Men”, al cărui protagonist era Vinnie Jones, în care erau prezentate cele mai violente faze din timpul meciurilor. „Când văd un rival că se apropie prea mult din spate, îl apuc de testicule și îl întreb – Crezi că te deranjează dacă te-ai retrage puțin?”, spunea acesta.

În propriul scurtmetraj, Jones mai mărturisea: „Dacă citesc în ziare că unul dintre adversari a fost înșelat de către nevastă, îi voi aminti asta pe toată durata meciului”. Ca fotbalist nu era strălucit, așa că își făcea simțită prezența pe teren prin stilul personal, adică prin lovirea adversarului, și anume pumni la ficat, îl lovea cu genunchiul sau îl scuipa între ochi. În toată cariera sa de fotbalist, culmea, a primit doar 12 cartonașe roșii. A agățat ghetele-n cui pentru a se dedica actoriei în 1998. Evoluțiile sale criminale de pe teren i-au convins pe regizori să apeleze la acest „bad boy”, iar Jones nu a dezamăgit pe sticlă, interpretând apoape numai rolul de batăuș sau mafiot.

Apariții de marcă în cele mai celebre pelicule

A debutat în lumea cinematografică în anul 1998, în comedia lui Guy Ritchie „Lock, Stock and Two Smoking Barrels”. După acest film, a primit premiul pentru cel mai bun debut, acordat de Empire Awards.

Hollywood-ul i-a schimbat viața

Doi ani mai târziu, același regizor l-a cooptat pentru filmul de succes „Snatch”, unde a jucat umăr la umăr cu Brad Pitt, Benicio del Toro, Dennis Farina și Jason Statham. Apoi, s-a mai remarcat lângă Nicolas Cage și Angelina Jolie, în filmul „Gone in 60 seconds”. „În doisprezece ani de fotbal am fost tratat mereu ca un criminal, sunt de doar doisprezece zile la Hollywood și toată lumea e amabilă cu mine”, declara Vinnie la scurt timp după începerea filmărilor la „Gone in 60 seconds”. A mai apărut în seria XMen, în partea a 3-a, și a mai împărțit platoul de filmare și cu Sylvester Stallone și Arnold Schwarzenegger, în 2013, în thriller-ul de acțiune „Escape Plan”. Din 1998 până astăzi, Vinnie Jones a apărut în peste 90 de filme (printre care și seriale).

 

Te-ar putea interesa și: