Autoritățile franceze vor să îl eutanasieze pe Vincent Lambert, un om care este de zece ani într-o stare vegetativă, în urma unui accident. Părinții și familia s-au opus deconectării de la aparate și susțin că fiul lor merită să trăiască.

Acum zece ani, în 2008, Vincent Lambert a avut un accident grav și de atunci se află într-o stare vegetativă. Bărbatul poate respira singur dar este hrănit artificial, informează libertatea.ro.

În Franța, legea permite să întrerupă tratamentele al căror unic efect este menținerea artificială a vieții. 

Părinții lui Vincent se lupta de ani buni în instanța pentru ca fiul lor să fie hrănit artificial în continuare. 

Recent, judecătorii francezi au decis că Vincent trebuie lăsat să moară. „Le Monde” îl numește pe Vincent Lambert „simbolul luptei pentru «dreptul de a muri în demnitate»”. 

De zece ani, părinții lui Vincent Lambert se luptă cu autoritățile franceze ca să-l mențină în viață. În ziua de 24 aprilie a.c., imediat după ce a venit ultima decizie a celei mai înalte instanțe administrative din Franța, familia lui Vincent Lambert s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). La 30 aprilie, CEDO a anunțat că respinge cererea de suspendare a executării deciziei autorităților franceze. „Nu putem decît să deplângem această hotărâre a CEDO care îl condamnă pe Vincent la moarte pentru a cincea oară”, au transmis părinții și frații lui Vincent Lambert, printr-un comunicat de presă. 

În momentul accidentului, Vincent Lambert avea 32 de ani și lucra, ca infirmier în psihiatrie, într-un spital din Châlons-en-Champagne, un oraș din nordul Franței. Era căsătorit, iar de trei luni devenise tatăl unei fetițe. 

La 29 septembrie 2008, în timp ce se întorcea de la serviciu, el a fost victima unui accident de circulație și a suferit un grav traumatism cranian. A fost internat, în comă profundă, chiar în secția de reanimare a spitalului unde fusese angajat. Ieșit din comă, Vincent a rămas într-o „stare de conştienţă minimală”. Tetraplegic și total dependent de îngrijire, el este hidratat și hrănit artificial, cu ajutorul unei sonde gastrice. 

Din iunie 2009, Vincent Lambert a fost internat la Spitalul Universitar (CHU) din Reims, într-o unitate de asistenţă medicală de recuperare şi reabilitare. Aici, a fost supus unor şedinţe de kinetoterapie și de ortofonie (pentru a stabili un cod de comunicare), însă fără rezultate notabile. „În orice situaţie, medicul (…) trebuie să se abţină de la orice obstinație lipsită de caracter rezonabil în ceea ce priveşte investigaţiile sau terapiile şi poate renunţa la începerea sau continuarea tratamentelor care par inutile, disproporţionate sau al căror unic scop sau efect este menţinerea artificială a vieţii.” (Articolul L. 1111-11 Legea privind drepturile pacienţilor şi finalul vieţii, adoptată în Franța la 22 aprilie 2005) La începutul anului 2013, echipa medicală care-l îngrijea pe Vincent Lambert a decis că hrănirea prin sonda gastrică era un tratament care-l menținea în viață inutil pe pacient, așa că au decis să-l întrerupă. Medicii și-au motivat gestul susținând că „cei care aveau grijă de Vincent Lambert au observat semne tot mai evidente pe care le-au interpretat ca fiind un refuz din partea acestuia al îngrijirilor şi toaletei oferite”. La 10 aprilie 2013, medicii au oprit alimentația pacientului și au redus hidratarea la 500 ml de lichid pe zi. Singura care a știut a fost soția lui Vincent, Rachel Lambert.   

Părinții și frații, care au aflat întâmplător după 16 zile, s-au adresat instanței, iar la 11 mai 2013, Tribunalul Administrativ din Châlons-en-Champagne a ordonat spitalului din Reims să reia hrănirea și hidratarea lui Vincent Lambert. „Nu ar fi supravieţuit 31 de zile fără hrană, dacă nu ar fi găsit în el o putere interioară care l-a determinat să lupte pentru a rămâne în viaţă”, a spus familia lui, în plângerea adresată CEDO. 

„Nimeni nu ştie ce este această forţă a vieţii. Poate că, inconştient, este vorba despre faptul că este tată şi doreşte să îşi cunoască fiica?” a scris  familia lui Vincent Lambert, în plângerea adresată CEDO 

La 9 decembrie 2013, un nou grup consultativ al medicilor decide, pentru a doua oară, să oprească hrănirea şi hidratarea prin sondă gastrică. În sinteza raportului, care a fost citită familiei, se preciza că „situaţia lui Vincent Lambert era caracterizată de natura ireversibilă a leziunilor sale cerebrale”, că tratamentul părea să fie „inutil, disproporţionat şi fără niciun efect în afara de menţinerea artificială a vieţii”. 

Dar Tribunalul Administrativ din Châlons-en-Champagne a anulat, din nou, decizia spitalului. „Vincent Lambert se află într-o stare redus – relațională care implică persistenţa unei percepţii emoţionale şi existenţa unor posibile reacţii la mediul înconjurător şi, prin urmare, alimentaţia şi hidratarea artificiale nu au ca obiect menţinerea acestuia în viaţă în mod artificial” 

Soția lui Vincent Lambert și spitalul au atacat decizia, iar cauza a ajuns la Consiliul de Stat. În concluziile sale, raportorul public a subliniat că: „(…) Celor care au misiunea de a vindeca, legiuitorul nu a vrut să impună traversarea graniței care există între a lăsa moartea să-și facă lucrarea, atunci când nimic nu o poate împiedica, și provocarea ei directă, prin administrarea unui produs letal. Prin întreruperea tratamentului, medicul nu ucide, el decide să se retragă atunci când nu mai este nimic de făcut”. 

La 24 iunie 2014, Consiliul de Stat a dat verdictul final: era de acord cu oprirea hrănirii artificiale a lui Vincent Lambert. A fost prima decizie de acest gen emisă de cea mai înaltă instanță administrativă din Franța.  CEDO aprobă eutanasierea pasivă Părinții lui Vincent au sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, solicitând suspendarea executării hotărârii Consiliului de Stat. La 5 iunie 2015, CEDO a decis, cu majoritate de voturi, că autoritățile franceze „au respectat obligațiile pozitive prevăzute la articolul 2 al Convenției (n.r. – dreptul la viaţă), având în vedere marja de apreciere de care ele dispuneau în acest caz.” Cinci din cei 12 judecători au avut o opinie separată. „Ne punem întrebarea: ce anume poate să justifice ca un Stat să autorizeze un medic, în cazul de faţă nu să-l „decupleze” pe Vincent Lambert (el nefiind conectat la niciun aparat care să îl menţină în viaţă artificial), ci mai degrabă ca să înceteze sau să întrerupă hrănirea şi hidratarea lui, așa încât el să fie efectiv înfometat până la moarte? Care este motivul imperativ, în circumstanţele speţei, care împiedică Statul să intervină pentru protejarea vieţii? Considerente financiare? În speţă, nu a fost menţionat niciunul. Suferinţa resimțită de Vincent Lambert? Nimic nu dovedeşte că el suferă. Sau oare pentru că nu mai e util sau important pentru societate şi, în realitate, nu mai este o persoană, ci doar o «viaţă biologică»?”, spun cei cinci judecători, în motivarea lor. 

Părinții lui Vincent au solicitat revizuirea hotărârii, dar CEDO le-a respins cererea. În iulie 2015, când CHU a anunțat din nou că urmează să oprească hrănirea prin sondă gastrică, familia a depus o plângere penală, acuzând spitalul de crimă, rele tratamente și sechestrare. Vincent a rămas în viață, agățat de procedurile judiciare aflate în derulare. În 2016, timpul a fost câștigat prin procesele în care era contestată atribuirea tutelei lui Vincent soției lui, care e de acord cu oprirea tratamentului. Un an mai târziu, Consiliul de Stat din Franța le-a cerut medicilor de la CHU să reia procedura de întrerupere a tratamentului. O nouă comisie medicală a reevaluat starea pacientului, iar la 9 aprilie 2018 a dat verdictul: hrănirea artificială va fi oprită.   

Două zile mai târziu, „Le Figaro” a publicat o scrisoare deschisă pe care mama lui Vincent Lambert i-a adresat-o lui Emmanuel Macron. „Fiul meu nu merită să fie înfometat și deshidratat (…) Vincent este invalid, dar el este în viață. Nu este în comă, nu este bolnav, nu este conectat (…) respiră fără ajutor. Se trezește dimineața și adoarme noaptea ” – fragment din scrisoarea deschisă a lui Viviane Lambert, adresată președintelui Franței  Pacientul e într-o „stare vegetativă cronică ireversibilă” 

O săptămână mai târziu, 70 de profesioniști din domeniul medical au semnat împreună un articol în „Le Figaro” în care denunțau o „eutanasie care nu-și spune pe nume”, cerând ca Vincent Lambert să fie transferat într-un centru de îngrijiri  specializate. 

La 20 aprilie 2018, Tribunalul Administrativ din Châlons-en-Champagne ordonă o nouă expertiză medicală, pentru a determina starea de sănătate a lui Vincent. 

Raportul experților, prezentat pe 18 noiembrie în fața justiției, concluzionează că, deși „răspunsul la nevoile fundamentale primare (alimentare, hidratare, etc) nu relevă o intransigență terapeutică sau o obstinație nerezonabilă”, pacientul se află într-o „stare vegetativă cronică ireversibilă”, care nu-i mai permite „un posibil acces la conștiență”. 

La 31 ianuarie 2019, Tribunalul Administrativ aprobă oprirea hrănirii și hidratării lui Vincent. Hotărârea e atacată de părinți cu recurs la Consiliul de Stat. Iar la 24 aprilie instanța dă verdictul: decizia CHU de a opri tratamentul lui Vincent Lambert este conformă cu legea.