Controversata carte a lui Salman Rushdie apare joi in librariile din tara.

Cartea care a pus in miscare una dintre cele mai mari sume de rascumparare din istorie  poate fi gasita de joi in librariile romanesti. La aproape 20 de ani dupa ce a fost publicat in Marea Britanie, volumul „Versetele satanice” ,de Salman Rushdie, apare in colectia Biblioteca Polirom, in traducerea Danei Craciun.

Pentru ca e „o carte cu risc”, editura a evitat lansarea cu invitati si public, limitandu-se la a o aseza pe rafturi. Condamnat la moarte de fundamentalistii islamici, Rushdie (60 de ani) traieste, din 1989, sub protectia speciala a politiei britanice. Daca scriitorul a supravietuit, unele „victime colaterale” nu. Traducatorul japonez a murit injunghiat, cel italian a fost ranit grav, la fel ca si editorul norvegian al cartii. Trecutul tragic al celor care s-au „atins” de carte n-a impiedicat-o pe Dana Craciun sa traduca „Versetele”.

„Daca mi-a fost pe undeva teama - desi nu e cuvantul cel mai bun - a fost din cauza complexitatii ei. E un sentiment pe care cred ca il au toti traducatorii cind se apuca de un nou proiect. Nu am fost amenintata in niciun fel. E trist ca s-au intamplat astfel de lucruri si e trist ca, uneori, meritele acestei carti se pierd in detaliile legate de scandalul starnit in jurul ei”, regreta traducatoarea.

Personaje metamorfozate

La aparitia pe piata din Marea Britanie, pe 26 septembrie 1988, volumul s-a bucurat de o receptare critica extrem de favorabila, Rushdie avand deja un Premiu Booker of Bookers pentru „Copiii din miezul noptii” (1981). Titlul „Versetele satanice” face referire la versuri retrase din Coran despre care se spune ca i-ar fi fost „dictate” lui Mahomed de diavol.

Cele doua personaje ale cartii, Saladin Chamcha, musulman stabilit la Londra, si Gibreel Farishta, vedeta de film indian, supravietuiesc miraculos unui avion ce explodeaza deasupra Canalului Manecii.

Urmarea „caderii lor din cer” e o metamorfoza ciudata: din afemeiat si necinstit, Gibreel devine bland precum arhanghelul cu acelasi nume, iar Saladin cel cumsecade capata atributele Satanei. Acest fir al povestii se impleteste cu pagini in care Rushdie descrie inceputurile religiei Islamului, sub forma unor vise ale lui Gibreel.

Nume „demonic” pentru Mahomed

In paralel cu istoria Profetului Mahomed la Mecca, secventele din vis deruleaza povestea unui anume Mahound - nume medieval insemnand „diavol” sau „profet fals” - care se transforma in Profetul din Jihilia si creeaza o noua religie numita Supunere. Revelatia divina ii vine nu „de sus”, ci prin Gibreel, in timp ce un scrib schimba dupa voie pasaje intregi, fara ca Mahound sa-si dea seama.

Sugestia ca revelatiile lui Mahomed nu erau divine a insultat lumea islamica. Pe lista elementelor considerate defaimatoare apare numele jignitor de Mahound asociat lui Mahomed, precum si cel de Jihilia („intuneric”, „ignoranta”), atribuit orasului Mecca. Rushdie si-a ridicat sabia deasupra capului si cu un alt episod, in care 12 prostituate dintr-un bordel numit sugestiv The Curtain (valul musulman) atrag zeci de barbati dupa ce preiau numele celor 12 neveste ale lui Mahomed.

Recompensa: 2,5 milioane de dolari

La scurt timp dupa aparitia ei, India, Pakistan, Arabia Saudita, Egipt, Kuweit, Liberia si Iran s-au precipitat s-o interzica. Pentru simpla posesie a volumului, in Zanzibar, sentinta urca la trei ani de inchisoare. Protestele de strada s-au lasat cu victime: sase morti si 100 de raniti la Islamabad si alti 12 morti si 60 de raniti in India, in februarie 1989. Intre timp, cartea facea cariera in Europa si Statele Unite, unde s-au vandut 1,1 milioane de exemplare pana la sfarsitul lui ‘89.

„Toti cei implicati care erau constienti de continutul acesteia sunt condamnati la moarte”, proclama Ayatollahul Khomeini in fatwa emisa pe 14 februarie 1989.  Fundatia 15 Khorad a pus pe capul lui Rushdie o recompensa de 2,5 milioane de dolari, iar organizatiile teroriste au pornit pe urmele lui.

In acel moment, scriitorul a iesit in public cu scuze: „Regret profund jignirea pe care scrierea mea a cauzat-o credinciosilor sinceri musulmani. Traind asa cum traim noi intr-o lume cu mai multe credinte, experienta asta a folosit pentru a ne aduce aminte tuturor sa fim atenti la sensibilitatile altora”. Regretele nu l-au scos pe Rushdie de sub fatwa nici pana astazi, un nou val de nemultumire fiind starnit de innobilarea autorului cu titlul de Cavaler al Imperiului Britanic, in iunie.

EXCLUSIV

Fragmente din carte

„Exilul e o tara lipsita de suflet. In exil mobila e urata, scumpa si cumparata din acelasi magazin, toata deodata si mult prea in graba: canapele de un argintiu lucitor, cu aripioare, ca si cele de la modelele vechi de Buick, DeSoto si Oldsmobile, biblioteci cu vitrine de sticla in spatele carora nu se afla carti, ci dosare cu decupaje din ziare. In exil apa de la dus devine clocotita ori de cate ori cineva da drumul la robinetul de la bucatarie, astfel ca, atunci cand imamul face baie, intreaga suita trebuie sa fie atenta sa nu pregateasca vreun ceai sau sa clateasca vreo farfurie murdara, iar cand imamul merge la WC, discipolii lui sar opariti din dus. In exil nu se gateste niciodata: bodyguarzii cu ochelari fumurii se duc si cumpara mancare gata facuta. In exil orice incercare de a prinde radacini pare o tradare, o recunoastere a infrangerii.” („Versetele satanice”, „Ayesha”, pagina 251)