Tabletele digitale amenință conceptele tradiționale de literatură și autor, spun pentru EVZ scriitori și critici literari autohtoni.
Aflate în plin avânt, tabletele digitale promit să revoluționeze conceptul de literatură. Textul se poate împleti cu muzică, imagini și chiar videoclipuri, toate aflate la o atingere distanță de internet și de interactivitatea specifică rețelei virtuale globale. Granițele genurilor literare, ale artelor și chiar ale conceptului de autor încep să se estompeze în epoca iPad-ului, Galaxy Tab-ului și a celorlalte tablete. "Cărţile augmentate sunt ceva normal (+ muzică, + video) în acest mediu. Suportul contează mai puţin decât faptul că interacţiunea e noţiunea fundamentală a noului mediu. Probabil că asistăm la dispariţia autorului singular, iar structurile narative sunt produse colectiv. Depinde de ce tip de literatură vorbim: ficţiunea autorului singular este ameninţată, dar literatura ştiinţifică şi tehnică evoluează rapid în acest mediu (în direcţia corectă)", schițează scriitorul Constantin Vică pentru EVZ viitorul literaturii. Paternitate multiplă "Cred că autorul va fi nevoit să scrie alături de cititori, într-o coregrafie colectivă. Autorul e totuşi o noţiune depăşită, acum editorul e cel care decide. Sper ca editorii să fie creativi şi să permită scrierea colectivă", anticipează Vică, militând totodată pentru dezvoltarea tabletelor de tip open-source (al căror conținut nu este îngrădit de producătorii device-urilor, ca în cazul iPad-ului).
"Producem cunoaşterea împreună odată cu modulele wiki, dar o putem pierde foarte uşor în platformele-proprietar de tipul iPad. Tabletele domină utilizatorii și sunt greu de controlat și modificat. Iar utilizatorii cuminți sunt exact ca lectorii cuminți: plictisitori", avertizează Vică. În schimb, criticul literar Marius Chivu atrage atenția că literatura și interactivitatea se bat cap în cap: "Scrisul rămâne tot o experienţă intimă, tot un proces al retragerii, izolării şi solitudinii. Cu creionul sau pe laptop, scriitorul tot singur cu sine (cu ideile şi cu obsesiile sale) îşi scrie cărţile, iar adevăraţii scriitori se gândesc doar la ei însişi, sunt orgolioşi, obsedaţi şi egoişti, nu dau doi bani pe nici o interacţiune. Numai mercenarii librăriilor se gândesc la cititori". Nici scriitorul Florin Iaru nu-și pune mari speranțe în cărțile multimedia, în care textul este completat de muzică și imagini: "Să mă scuzaţi, dar eu, când citesc, îmi pun muzica mea, nu muzica altora. Iar când citesc, îmi place să-mi imaginez ce citesc. Cu mintea mea şi cu posibilităţi infinite. Imaginea e o limitare. Muzica – adecvată – e o intruziune. Sincretismul e bun când dansezi şi vrei să îmbârligi pe cineva. A citi e o activitate intelectuală şi o plăcere". Experimente literare reșapate Apariția unor noi forme de artă se produce odată cu fiecare salt tehnologic, însă cu toate astea literatura adevărată va rămâne intactă, spune și scriitorul T.O. Bobe: "Noile forme de artă n-au legătură neapărat cu tabletele, ci în general cu mediul electronic. Iar unele dintre formele astea deja au apărut. Se pot numi oricum altfel, dar nu cărți. Și nu cred într-o înlocuire a formelor de artă vechi cu unele noi, ci într-o diversificare a mijloacelor de expresie". În plus, experimentele literare nu sunt un lucru nou, mai spune T.O. Bobe: "Cărți cu final deschis sau cu mai multe finaluri există deja de multă vreme. N-a fost nevoie să se inventeze tabletele pentru asta. Artificiile de felul ăsta au farmecul lor, atât cât e, dacă se întâmplă în mintea cititorului, nu pe vreun suport. Altfel, nu pricep cu cine ar mai putea interacționa cititorii, în afară de text. Sau vă gândiți că e posibil să nu-i placă vreunuia că nu se termină cu o nuntă și să-i ceară unei Danielle Steel din viitor să-și revizuiască romanul?" Tabletele grafice nu vor modifica fundamental nici experiența cititului, nici cea a scrisului, ci vor sprijini doar apariția unor noi tipuri de experimente literare, crede și Marius Chivu: "S-au scris deja romane e-mail (corespondente ale romanelor epistolare de secol 19), romane colective scrise pe bloguri, romane ale căror fraze nu depăşeşc lungimea unui sms, de unde şi twitteratura. Dar toate acestea nu sunt decât constrângeri formale, experimente, jocuri textuale, aşa cum în urmă cu un secol se scriau proze dintr-un număr exact de fraze, numai din cuvinte care începeau cu o anumită literă sau cu cuvinte din care lipsea o anumită literă. Literatura înseamnă însă şi expresie, şi conţinut, or aici talentul şi experienţa n-au nimic de-a face cu suportul pe care e scrisă/publicată cartea. Cititul, de pe hârtie sau de pe monitor, rămâne tot un proces mental. Cuvintele tot de imaginaţia noastră sunt filtrate şi tot în baza experienţei noastre sunt înţelese". Nici Florin Iaru nu crede în valoarea cărților cu final deschis sau cu mai multe finaluri: "Am visat şi eu cartea-labirint mişcător, dar, dacă ne gândim bine, finalurile lunecoase sunt o abolire a voinţei scriitorului de a crea viaţă (da, da) şi o ridicare a consumatorului la rang de despot: gâdilă-mă aici, scarpină-mă dincolo, dacă vrei să te cumpăr. Hai să stăm şi să judecăm, cele mai frumoase cărţi nu se termină cum am fi vrut, dimpotrivă, cum nu am sperat, cum nu ne-am imaginat. Şi te enervează, pentru că ai vrea să schimbi, să mutilezi, să ordonezi… De aia-ţi rămân în cap". Viitorul cărților tipărite "Dezbaterea despre dispariţia cărţii în format tipărit se plimbă de vreo zece ani în cultura populară, dar se pare că aceste artefacte încă rezistă", spune Constantin Vică, adăugând că volumele sunt, dincolo de toate, obiecte, iar obiectele nasc pasiuni, fetișuri și reacții. De aceeași părere este și criticul Marius Chivu: "Vor exista mereu câteva milioane de snobi sau de partizani ai cărţii tradiţionale şi asta e de-ajuns pentru supravieţuirea formatului tipărit. Mie încă îmi place cartea de hîrtie, căci oferă intimitate, e plăcută la pipăit, miros, îndoit, o pot arunca şi purta în geantă fără să mă tem că se crapă ecranul sau că rămân fără baterie". Și Florin Iaru crede că volumele tipărite vor deveni apanajul colecționarilor și estimează că vor ajunge să coste foarte mult. T.O. Bobe oferă un argument mucalit în favoarea supraviețuirii cărților tipărite: "Dacă introducem în ecuație faptul că o tabletă digitală rezistă doar până la 40 de grade Celsius și suntem în plină încălzire globală, cred că volumele clasice au mai multe șanse de supraviețuire. La urma urmei, 451 de grade Fahrenheit înseamnă vreo 232 de grade Celsius", spune Bobe, făcând referire la faimosul roman distopic al lui Ray Bradbury. Iată cum arată varianta "Alice în Țara Minunilor" pentru iPad: <iframe src="http://www.youtube.com/embed/gew68Qj5kxw" frameborder="0" height="349" width="560"></iframe> Citiți și:
- Revoluţia eBook înghite cărţile şi scoate biblioteca din casă
- Cum fac japonezii bani: mută cărţile din bibliotecă în iPad
- Cărtărescu: cel mai citit scriitor se mută pe iPad
Recomandările noastre
