Am mai scris io de multe ori despre ea, și la ziar, și acilea, și am făcut public și filmulețul de mai jos, da’ numa” pe circuit închis, pentru mafrends de pe Facebook. Acu’ îl dau posterității Evenimentului zilei. Well, am plecat din bătrâna Kustenge și au urmat porturile rusești Novorossyisk și Soci, că finalul urma să fie la Varna. Pe our way home eram destul de obosiți după chiulabalele cu rusoice, care ne cam consumaseră și din cocțârț și haleală, da’ mai ales din caloriile corporale.

Io era pe vremea aia băutor de șpriț, cum am rămas și acum, da’ cum nu putea să-mi iau la cabină câteva butoaie de vin, că n-aveam unde să le pun, am dat-o iar pe combustibil greu-greu și am ars-o tot voiajul cu whisky din Constanța și votcă de la ruși.

Cum obișnuiam să cad din pat, pe la cinci și ceva dimineața, așteptam să se facă de ora zece și îl trimeteam pe unul dintre muși, că aveam doi cadeți la bord, să-mi fac plinul cu ce trăscău aveam în cabină, pe care-l turna într-un pet de Borsec gol, de-ală la jumate.

Și, până la masa de prânz, de la doișpe-unu, fumam un pachet de Sobranie de luxe – de la mama lui, că era la o treime cât costa în țară – și mă trosneam binșor pentru o poftă de mâncare adecvată vieții pe mare. Apoi, un ceas-două, mă băgam în cârpele din cușetă și, vorba-aia: „Tot boieru’, cât de mic după-amiaza, doarme un pic”.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE

Te-ar putea interesa și: