Viața ne-a mai demonstrat încă o dată că autoritățile noastre nu sunt pregătite pentru situații deosebite, rupte din rutină.
A rămas în urmă Avionul lui Iovan din Apuseni, dar au venit peste noi Cazul Caracal, Adopția Sorinei, Ursul din șosea și Marea Nenorocire de la Timișoara. Am descoperit atât de multe disfuncții, gafe, acte de comandă aiuristice, indolență și prostie (pe scurt, lipsă de profesionalism!) în rândul instituțiilor abilitate să intervină, încât noi, românii contribuabili, ne-am speriat.
Chiar așa, în țara asta oricine poate comercializa otravă contra dăunătorilor și nimeni să nu-i controleze, după cum am descoperit noi, jurnaliștii?! Plantarea de pastile extrem de toxice într-un bloc locuit pe motiv de deratizare ne-a înspăimântat de-a dreptul. Au murit doi copii și o mamă, dar zeci de oameni au fost contaminați. Grav este că prostia unui administrator și a unui patron escroc, ce făcea deratizăride capul lui, s-a extins și la angajați ai unor instituții cu atribuții de salvare. Coordonatori ai Ambulanței, medici, șefi de la ISU Timișoara au dat măsura competenței lor într-o situație limită, de urgență. Ferească Dumnezeu de astfel de încercări fiindcă ”profesioniștii” nu sunt pregătiți!
Nu este nicio exagerare în afirmațiile mele și nici răutate. Dar cum să fii medic coordonator pe schimb, ditamai șeful Serviciului de Ambulanță Timiș (dr. Iancu Leonida) și să nu te prinzi că ai de a face cu ”un eveniment cu victime multiple”, după ce în cursul turei tale de sâmbătă ai primit șase apeluri pentru pacienți de la aceeași adresă, doar apartamente diferite?! Surse din sistem ne-au spus că asta e realitatea.
Ne puteți urmări și pe Google News
Dr. Iancu s-a scuzat, însă, că nu a putut să-și dea seama că la blocul acela se petrece ceva groaznic din cauză că familiile cu cei doi copii, ulterior decedați, au sunat de două-trei ori la 112, iar alte apeluri au trecut neobservate. Iar a doua zi, duminică, când medicii de la Spitalul Județean s-au prins că e ceva cu pacienții aduși din același bloc, el era în concediu. Și ne-a mai spus ceva uimitor șeful Ambulanței Timiș: că sistemul dispeceratului nu permite pasarea informațiilor de la o tură la alta a angajaților. Excepțional, la câți bani a costat Sistemul 112 constatăm că nu există o memorie informatică!
Tragedia de la Timișoara are și fețe nevăzute, care îi dă dimensiuni și mai mari.
Am informat deja că joi, nouă dintre polițiștii și criminaliștii care au intrat luni în Blocul Groazei, pentru a depista cauza care a dus la intoxicația în masă, au ajuns la spital cu stări de rău. Nimeni nu vorbește, însă, public, de spaima pe care o trăiesc familiile acestora și ale tuturor celor care au intervenit în bloc, în primele zile. Soțiile și copiii polițiștilor, paramedicilor, angajaților ISU trăiesc cu frica de contaminare chiar dacă nu au fost în locul unde s-a pus otrava. Soții lor, salvatorii, au intrat fără niciun fel de protecție în blocul în care plutea gazul mortal, emanat din pastilele cu fosfură de aluminiu. După aceea au mers cu uniformele lor de serviciu acasă. Le-au dezbrăcat fără teamă, le-au pus pe cuier sau în dulap, alături de cele ale copiilor sau soției. Pe tălpile pantofilor sau pe mâini poate au existat urme de substanță toxică. Abia joi am aflat cu toții că particule cu otravă, depuse pe hainele celor care au intrat în Blocul Groazei, pot face rău și altora.
Prima echipă să zicem că nu a știut despre ce e vorba și venise să afle ce se întâmplă cu locatarii acelui bloc. Dar, apoi? Cum de au fost lăsați de șefii lor să pătrundă fără constume de protecție după ce au aflat că acolo sunt pesticide care au otrăvit oameni? Bine că și-a dat seama cineva din Poliția Română și a chemat pentru decontaminare o unitate a Armatei, specializată în atacuri chimice! De ce atât de târziu?
Militarii acestei unități, CBRN, pot face detecția, identificarea și prelevarea probelor ca să stabilească despre ce substanță e vorba, dacă e un accident sau un atac terorist, dar tot ei pot face și decontaminarea. De ce niciun factor decident din țara asta nu i-a trimis mai repede de joi la Timișoara, când se știa că marți erau deja internate în spital vreo 80 de persoane?! Chiar nu s-a alarmat nimeni că asemenea incident/accident, cu atât de multe disfuncții descoperite, poate fi considerat un atentat la siguranța națională?
Mânuirea haotică a unor substanțe chimice cu un grad mare de periculozitate a fost subliniată de mine, încă de luni după-amiază (19 nov.) în editorialul ”Iohannis și Contracandidata, neputincioși în fața ”evenimentelor nefericite” ca Ursul și Dezinsecția”. Încă de atunci atrăgeam atenția că asemenea substanțe pot fi folosite într-un atac terorist: ”Pastilele acelea, cumpărate de pe piața neagră fără niciun fel de acte, pastile ce în contact cu aerul și umiditatea declanșează un gaz extrem de toxic, pot fi folosite într-un act terorist și nimeni să nu știe că la noi se comercializează la liber asemenea substanțe”. Le-au trebuit șefilor din instituții trei zile de gândire până să trimită trupele de decontaminare ale Armatei. O fi fost, probabil, și sperietura de furia unor neveste de polițiști, care și-au văzut bărbații răpuși, nu de vreun infractor ci de o otravă pentru șobolani, otravă pe care au adus-o și acasă, fără să știe.
Recomandările noastre
