Industria experimentelor pe animale "sacrifică" 60.000 de rozătoare în fiecare an. Cea mai mare crescătorie organizată de şobolani este la staţiunea Băneasa din Capitală.

Staţiunea Băneasa a Institutului Cantacuzino din Bucureşti are cea mai mare crescătorie de animale experimentale din ţară. Colonii întregi de şoareci şi şobolani sunt îngrijite în cutii speciale, asta pentru că legislaţia privind "cazarea" lor este foarte strictă: cuşti speciale, ventilate individual, temperatură de 18 - 24 de grade Celsius, apă şi mâncare la discreţie.

Cum au apărut legile în România

În fiecare an, staţiunea produce cam 25.000 de şoareci şi şobolani, cam 3.000 de cobai şi 1.000 de iepuri neo-zeelandezi, cu blana albă şi ochi roşii. Cristin Coman, directorul staţiunii Băneasa, spune că, imediat după '90, România nu avea o legislaţie care să reglementeze experimentele pe animale. Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, a trebuit să adoptăm nişte legi care urmăresc recomandările anumitor directive comunitare - cele care stabilesc normele de creştere şi alimentaţie, dar şi codurile de etică privind experimentele.

Cine cumpără rozătoare

Coman mai spune că, în ultima raportare la nivel de Uniune, s-a arătat că, anual, 12 milioane de animale sunt utilizate pentru studii preclinice. Din acest total, România are 60.000, asta înseamnă cam 0,7%. "Numărul este mic şi poate de aceea organizaţiile care luptă pentru drepturile animalelor fac mai puţine acţiuni împotriva experimentelor de acest gen", zice Coman. Clienţii crescătoriei de la Băneasa sunt, pe lângă Institutul Cantacuzino, universităţile de medicină, dar şi fabrica de medicamente Antibiotice Iaşi sau Romvac-ul, uzina de leacuri pentru animale.

În această perioadă, cercetătorii de la Cantacuzino testează medicamente care să trateze infecţiile virale, dar şi vaccinul antigripal. "Tulpina unui virus şi circulaţia lui se schimbă de la an la an. Proiectele în derulare vizează statutul imunităţii faţă de anumiţi factori patogeni, cum ar fi infecţiile virale", explică profesorul Radu Dorel, directorul Institutului Cantacuzino.

Înmulţirea e controlată în funcţie de comenzi

Coloniile de cobai de la Băneasa se creează la comandă. Sintagma "se înmulţesc ca şobolanii" nu prea e valabilă în şoricărie. Reproducerea e controlată, iar femelele n-au voie să alăpteze mai mult de zece pui. Unde e surplus, se completează la sânul celor care n-au ajuns să fie mămici - eroine.

Unele stau singure, altele sunt băgate şi câte şapte într-o cuşcă, pentru socializare. "Pare de necrezut, dar şobolanii sunt unele dintre cele mai inteligente animale. Au o ierarhie bine stabilită", spune Coman, care adaugă că, deşi sunt respingătoare în sălbăticie, cele îmblânzite, precum astea folosite la experimente, sunt de-a dreptul drăguţe.

Febra e depistată pe iepuri

De câte 20 de grame fiecare sau de câte 400, cu ochi roşii şi unii chiar fără fir de păr, toţi au un lucru care îi fac valoroşi pentru cercetările în medicină. Brown Norway, un şoricel cu blana neagră, e folosit în special la experimentele de transplant de piele. Nude, o specie fără păr, e numai bun pentru studiile dermatologice, în timp ce pe iepurii neo-zeelandezi se testează dacă un medicament provoacă sau nu febră. PROASPĂTĂ MĂMICĂ. O femelă are voie să alăpteze zece pui

PRO, ŞI CONTRA

Nu se poate renunţa la experimentele pe animale

Oricâte argumente contra ai aduce acestor cercetări, cum că animalele sunt chinuite, nimic nu poate sta în calea progresului medicinei. Cristin Coman crede că, cel mai mare iubitor de animale să fii, tot n-ai înghiţi vreodată o aspirină netestată pe un şoarece. Nici nu te-ai unge cu o alifie fără să ai siguranţa că un şobolan nu s-a umplut de bube în timpul studiilor preclinice.

Nobel pe spatele şobolanilor

Nu-i vreo cale de întoarcere, mai spune Coman, pentru că 80% din premiile Nobel pentru medicină au însemnat cercetări făcute pe animale. "Ştim noi? E bine, e rău?", se întreabă directorul de staţiune. Industria experimentelor de acest gen în România nu-i atât de mare şi agresivă încât să provoace dezbateri pe teme de milă. Etică există, totuşi, în orice laborator.

Transport într-un singur sens

Crescătoria de la Băneasa are un singur obiectiv: acela de a aduce la maturitate cobaii, în funcţie de cerinţele unui cercetător. Un animal se alege pe baza unei bibliografii, pe baza experienţei cercetătorului, dar şi a informaţiei lui genetice.

De la crescătorie, animalele pleacă în laboratoare, unde încep studiile. În cazul unui medicament, cercetarea preclinică durează doi ani, timp în care baza materială se schimbă. "În laborator, să ştiţi, nu e nimic spectaculos. Se ia şoricelul într-o mână, i se face o injecţie şi atâta tot", spune Coman. La iepuri e mai uşor, pentru că venele din urechile lungi le permit medicilor să injecteze cu precizie. Efectele unui medicament se văd în primele 24 de ore, după care se face un alt set de analize. Urmează apoi eutanasierea animalelor.

Testarea pe computer este mult prea tehnică

Zeci de variante au fost propuse, de-a lungul timpului, de către membrii organizaţiilor de apărare a drepturilor animalelor cu privire la practicile dureroase de laborator. O simulare pe computer sau chiar testarea pe ţesuturi culese de la animale pe moarte au fost unele soluţii. Nimic însă, spun cercetătorii, nu oferă mai multă acurateţe decât un organism întreg şi viu. ÎN APĂRARE

ONG-urile cer ca studiile să se facă doar sub anestezie totală

În apelurile disperate privind stoparea procedurilor de testare pe animale, organizaţiile au invocat Legea protecţiei animalelor, care prevede faptul că rozătoarele pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică, în producerea de medicamente sau în alte scopuri "numai când obiectivul activităţii nu poate fi atins prin alte metode". Pe lângă asta, animalele trebuie să fie anesteziate, pentru a nu simţi nicio durere în timpul studiilor preclinice de laborator.

ONG-urile din toată lumea s-au scandalizat când, anul trecut, şeful guvernului local din Mallaca, Malaezia, a spus că Dumnezeu a creat maimuţele pentru a putea fi folosite în experimente utile oamenilor. Din cauza legilor stricte privind creşterea şi utilizarea animalelor în laboratoarele de cercetare, Asia este locul în care cele mai multe companii îşi fac testele, asta pentru că legislaţia este foarte permisivă. În Malaezia, de exemplu, studiile preclinice pe maimuţe sunt foarte des întâlnite. Şi ţările africane, ca Egiptul, închid ochii când vine vorba de uciderea şobolanilor pentru evoluţia medicinei sau a industriei produselor cosmetice. VIAŢĂ DE ŞOARECE

Legea impune ca animalele dintr-o biobază să aibă climă, puţin zgomot şi puţină lumină

O cameră izolată microbiologic este adăpostul coloniilor de Brown Norway, Wistar şi Nude. Nu pătrunde nimic de afară, asta pentru că unele studii implică securizarea animalelor faţă de orice element extern.

Îngrijitoarele nu intră fără echipament de protecţie, cu mască. "Înainte să intre, fetele se dezbracă la piele, fac duş şi-şi pun «uniforma». Totul este dezinfectat", explică directorul. Cu o uşurinţă care te dezarmează în faţa şobolanilor, una din fete apucă un albinos de după gât, de sub care ies să mişune puii subţiri cât un deget, rozalii şi fără ochi.

Au doar trei zile, iar în trei săptămâni au timp berechet să sugă la mamă. După asta, colonia se împarte pe sexe, iar masculii sunt separaţi, pentru că se bat între ei. La vârsta solicitată de cercetător, pleacă de pe uşa staţiunii.

Câteva probleme: avioanele de pe aeroportul Băneasa

O crescătorie organizată după normele europene înseamnă să-i asiguri unui cobai toate condiţiile de care are nevoie să ajungă un animal numai bun pentru experimente. Cuştile sunt ventilate individual, asta pentru că au nevoie de o temperatură de 18 - 24 de grade Celsius ca să supravie ţuiască. Stresul îi poate ucide sau poate da, în cazul lor, în canibalism. "Îşi mănâncă puii dacă sunt zgomote puternice. Aici, în staţiune, avem o problemă, pentru că liniile de zbor ale aeroportului Băneasa trec chiar pe deasupra noastră", spune Coman.

Ca să se reproducă, au nevoie de întuneric. Sex nu fac niciodată pe lumină. Nu-i o cerere exagerată, iar fetele care-i au în grijă la crescătorie le trag obloanele când e perioada de "montă".

Angajatele mai că nu-i masează. Le curăţă cuştile, le notează vârstele, data la care s-au născut, data la care au fost înţărcaţi şi unde urmează să plece de la Băneasa. BROWN NORWAY. Şobolanii sunt folosiţi în testele de transplant de piele

Mănâncă după o reţetă franţuzească

Şi alimentaţia le este reglementată de nişte norme. Şobolanii nu mănâncă orice. Au nutreţuri combinate din cereale şi proteină vegetală, făcute după o reţetă franceză. Se înmoaie cu abur, se trece printr-o sită, cât să iasă nişte granule tari pe care să le ronţăie. Au o viaţă minunată de şoarece. "Îşi mănâncă puii dacă sunt zgomote puternice. Aici, în staţiune, avem o problemă, pentru că liniile de zbor ale aeroportului Băneasa trec chiar pe deasupra noastră." CRISTIN COMAN, directorul Staţiunii Băneasa

INTERVIU DE ANGAJARE

Apuci şobolanul cu mâna

Şapte îngrijitoare curăţă de pe urma coloniilor de rozătoare care sfârşesc pe mesele laboratoarelor. Cristin Coman spune că e greu să găseşti oameni dispuşi să facă asta pe bani puţini, iar când îi găseşti, se-ntâmplă să nu fie oamenii care trebuie.

Specializarea durează trei ani

"Un interviu de angajare la noi merge cam aşa: iau o cuşcă, scot un şobolan şi-l pun pe masă. Apoi, îi spun să pună şobolanul înapoi în cuşcă. După cum îl apucă, îmi dau seama dacă îi este frică sau nu. Dacă îi este, nu prea are ce face aici", spune Coman.

Aproximativ trei ani durează instruirea unui îngrijitor, timp în care angajatul se învaţă cu toate normele de securizare ale unei crescătorii, cu felul în care trebuie hrănite şi îngrijite coloniile de rozătoare.

"Trei ani înseamnă muncă şi poţi spune că ai o specializare. Nu pot să condamn însă pe cineva că pleacă apoi să fie femeie de serviciu pentru zece milioane, un salariu mult mai bun decât cel pe care îl avea aici", spune Coman.

Nici celor care pleacă scârbiţi de la interviu nu le poate reproşa ceva: "Noi chiar iubim şobolanii". "Pare de necrezut, dar şobolanii sunt unele dintre cele mai inteligente animale." CRISTIN COMAN, director Staţiunea Băneasa

ÎN CREŞTERE

3,7 milioane de teste în fiecare an

Jurnaliştii publicaţiei britanice Daily Mail au scris că, anul trecut, 3,7 milioane de experimente s-au făcut pe animale, număr în creştere cu un milion faţă de anul 2000. Englezii spun că, odată cu apariţia unei directive a Uniunii Europene, care reglementează utilizarea de substanţe toxice în cercetare, numărul experimentelor pe animale a crescut. Potrivit unui raport mondial, 100 de milioane de animale au murit în laboratoare.

Cristin Coman spune că experimentele de acest fel pot fi condamnate în momentul în care cercetarea a mai fost făcută, studiul are rezultate înregistrate de zeci de ani, iar concluziile sunt deja previzibile: "Testele pe animale sunt rodul unor cercetători care au o idee, idee pe care nu o pot testa pe oameni. Vreau să mă credeţi că există în lume şi cercetători «nebuni», care nu respectă codul de etică privind durerea unui animal sau alte procedee. Dar o cercetare nu poate fi înregistrată fără avizul unei comisii de etică, un aviz sanitaro- veterinar".

Anul trecut, în lume, au fost făcute pe iepuri 188 de studii despre iritaţia ochilor, 336 de studii pe şoareci legate de sensibilitatea pielii, 254 de teste cu substanţe toxice pe mai mulţi peşti şi alte 33 de teste genetice şi toxice pe şoareci.