Cercetătorii de la Universitatea din Illinois au studiat timp de doi ani activitatea felinelor fără stăpân. Rezultatele studiului s-au dovedit a fi unice şi bizare.

Oamenii de ştiinţă americani au analizat viaţa de zi cu zi a pisicilor vagaboande care explorează mediile urban, suburban şi rural.

Cercetarea a folosit radiotelemetria şi un dispozitiv sofisticat de monitorizare a activităţii pentru a depista obiceiurile însuşite şi locurile frecventate de zeci de pisici fără stăpân care hoinăresc la periferia sudică a oraşelor învecinate Champaign şi Urbana din Illinois.

"Subiecţii" au fost 42 de pisici, iar dintre trasmiţătorii radio folosiţi în cadrul studiului, 23 aveau senzori care înregistrau fiecare mişcare a animalelelor. Fără aceşti senzori, ar fi fost nevoie de 10-12 oameni pentru a colecta astfel de informaţii, "aşa că rezultatele sunt unice" după cum au declarat cercetătorii din Illinois.

Îşi dedică timp vieţii active

Conform Think Outside the Box, s-a dovedit că cele 42 de pisici analizate au colindat o suprafaţă de 2.544 de hectare. Una dintre ele, de exemplu, a cutreierat o suprafaţă de 547 de hectare în jurul culcuşului ei obisnuit, atât în mediul urban, cât şi în cel rural, cea mai mare distanţă înregistrată în cadrul studiului. Şi, deşi nu primea mâncare de la oameni, a reuşit cumva sa supravieţuiască, înconjurată de coioţi şi vulpi!

S-a concluzionat că pisicile vagaboande îşi dedică 14% din timp vieţii active, şi aceasta pentru că sunt nevoite să caute mereu hrană pentru a supravieţui, mai ales iarna.

Cercetătorii au declarat ferm: "Nu au luxul de a da o tură până acasă, unde s-ar bucura de mângâierile şi hrana oferite de oameni, pentru ca apoi să hoinărească din nou!".

Obiceiuri… sezoniere

Cercetarea a înregistrat diferenţe şi în privinţa tipului de teritoriu parcurs de felinele fără stăpân şi de către cele domestice. Astfel, pisicile vagaboande au obiceiuri… sezoniere.

Iarna stau mai aproape de zonele urbane, iar in celelalte perioade ale anului aleg pajiştile din afara oraşului.

Majoritatea pisicilor implicate în studiu nu s-au putut abţine în a da ocol structurilor umane, ceea ce, după cum subliniază oamenii de ştiinţă, "indică dependenţa pe care o au faţă de noi, dar şi pericolul pe care îl impun asupra vieţii oamenilor".