Un martor sub acoperire s-a îmbătat la petrecere şi a spus că nu mai suportă să aibă o altă identitate. A fost exclus pe loc.

Meseria lor e să-i protejeze pe marii infractori. Le asigură casă, masă, le dau chiar şi un venit lunar. Le schimbă numele şi îi păzesc ca pe ochii din cap. Protejează răufăcătorii, dar nu sunt corupţi. N-au cărţi de vizită cu nume, prenume şi ocupaţie. Identitatea lor este atât de secretă, încât nici cei cu care lucrează nu le cunosc numele reale. Au grade, primesc solde şi sunt cea mai nouă ramură a Poliţiei. Sunt ofiţerii Oficiului Naţional de Protecţie a Martorilor (ONPM). Nici numele directorului nu e public. Găseşti doar o adresă de e-mail pe site-ul IGPR. Ce fac ei vezi doar în superproducţiile de la Hollywood. E exact ca în filme.

Martorii lui ONPM

"Odată l-am dus pe un martor la nunta fiului său. Era protejat la cel mai înalt nivel. Pe la două dimineaţa, s-a îmbătat şi a început să strige că nu mai vrea protecţie. S-a luat act pe loc de solicitarea sa. Dispozitivul a fost menţinut discret. Dimineaţă, când s-a trezit din beţie, a vrut să revină în program. Nu a mai fost acceptat", povesteşte şeful Oficiului, un comisar-şef cu alură de actor de filme de acţiune.

Un alt martor care oferise informaţii esenţiale în legătură cu un transport de droguri, el însuşi fiind implicat în organizarea acestuia, s-a hotărât să colaboreze cu Justiţia. "A primit un domiciliu nou, departe de ameninţările celorlalţi traficanţi. Are o identitate nouă, cunoscută doar de doi poliţişti care îl protejează. Nici eu n-am dreptul să ştiu cine e şi unde se află. Este consiliat şi evaluat permanent psihologic întrucât a fost consumator de droguri. E la noi de patru ani. Are şi un loc de muncă, obţinut în urma unui curs de recalificare, plătit de stat, cerut chiar de el. Putea să stea bine-mersi fără să lucreze! Probabil se plictisea…", istoriseşte, amuzat, ofiţerul.

Cel mai vechi "client" e din 2003

"Am avut un martor relocat care a intrat într-o reţea de traficanţi de maşini. S-a apucat să se laude că îi plăteşte poliţia casa, că-i dă bani, că-l păzeşte şi că nimeni nu poate să-i facă nimic! E la puşcărie! Am avut martori care se drogau şi care începuseră să vândă bunuri din casa oferită de stat! Cel mai vechi «client» e din 2003! S-a adaptat şi respectă regulile jocului", e zgârcit cu detaliile poliţistul.

Sunt oameni care n-au rezistat restricţiilor. "Unii n-au putut din cauza condiţiilor materiale oferite de ONPM sau din lipsa de comunicare cu apropiaţii. "Au fost infractori obişnuiţi cu luxul unei vieţi trăite în afara legii cărora banii primţi le erau insuficienţi comparativ cu traiul pe care îl avuseseră", e sincer şeful Oficiului.

În UE, doar Franţa nu are acest program

Istoria "Protecţiei Martorilor" începe în 1970 în SUA, când lupta cu crima organizată devenise greu de controlat. Părintele acestui program se numeşte Gerald Şur, pe vremea aceea adjunct al procurorului general.

"Sistemul e coordonat de Ministerul de Justiţie prin intermediul şerifilor federali, aşa-numiţii «U.S. Marshall ». Ideea era să-i faci să colaboreze pe infractorii care voiau să iasă din joc, care îşi simţeau pielea în pericol sau voiau o pedeapsă mai mică.

În Europa, prima ţară care a adoptat acest program a fost Italia, care era principalul exportator de reţele de crimă organizată în America. Acum sunt 40 de ţări care cooperează prin intermediul Europol, care suplineşte lipsa unei legislaţii unitare.

În UE, doar Franţa nu are acest program, pe considerentul că sistemul lor procedural le e suficient", intră în amănunte comisarul-şef. Majoritatea structurilor funcţionează la nivelul ministerelor de justiţie, al poliţiilor, dar şi ca servicii speciale, de genul SPP, la noi.

Mulţi magistraţi ignoră ONPM

În România, baza legală s-a pus în 2002, odată cu apariţia Legii 682. Modelul a fost cel britanic. În 2003 a luat fiinţă ONPM.

"În ciuda faptului că au trecut şapte ani, beneficiile programului nu sunt cunoscute de mulţi procurori şi judecători implicaţi în soluţionarea cazurilor de mare criminalitate. O explicaţie e că în Codul de Procedură Penală sunt prevederi cu acelaşi scop: audierea sub altă identitate, protejarea deplasării la şi de la organele judiciare, protejarea declaraţiei, audierea cu vocea şi imaginea distorsionate! Acestea se suprapun cu o parte din cele din Legea 682!", îşi varsă oful şeful ONPM.

De la înfiinţare, Oficiul a oferit protecţie la 120 de persoane. În 2010, peste 50 de inşi au ales să colaboreze astfel cu Justiţia. Printre ei sunt şi membrii familiilor lor.

"30 dintre ei sunt relocaţi în ţară, restul fiind protejaţi la domiciliu. În două din cazuri au fost necesare intervenţii chirurgicale pentru înlăturarea unor semne particulare. Se poate face şi o schimbare majoră a fizionomiei, dar nu a fost cazul. Nu am avut situaţii care să necesite relocarea martorilor în altă ţară. În schimb au fost martori care execută o pedeapsă cu puşcăria şi care sunt protejaţi împreună cu personalul penitenciarului".

Un martor poate fi relocat şi în străinătate

Costurile diferă în funcţie de măsurile dispuse de magistraţi. Se asigură un venit decent, se plătesc chiria şi întreţinerea locuinţei - care poate fi o banală garsonieră sau o reşedinţă într-o zonă rezidenţială -, şi asigurarea de sănătate.

I se asigură un nivel de trai pe cât posibil apropiat de cel pe care l-a avut înainte de intrarea în program: "Nu poţi să pui un bancher sau un om de afaceri care a avut un standard de viaţă ridicat să locuiască într-o garsonieră. N-ar fi motivat să colaboreze, mai ales dacă are şi familie! Relocarea poate fi făcută în străinătate în funcţie de pericolul la care e expus şi notorietatea sa", explică poliţistul. 120 de persoane au intrat în programul de protecţie a martorilor. 50 numai anul trecut. 30 au fost relocaţi în ţară

DIRECTORUL ONPM CONFIRMĂ

"Este exact ca-n filme!"

"Uneori apar în presă cazuri cu priză la public, cum că o persoană cunoscută a intrat în program. Ne amuză... Legătura cu un martor o ţin maximum doi ofiţeri. Numai ei cunosc noua identitate şi domiciliul acesteia. Nici eu nu ştiu unde sunt ascunşi de colegii mei. Şi îi ştiu doar pe cei pe care i-am protejat personal înainte să devin director. Nici martorii, nici magistraţii nu cunosc identitatea reală a ofiţerilor de protecţie. Numărul lor e secret, dar suntem mai puţini decât ar fi necesar! La fel, metodele de lucru şi dotările sunt strictsecrete!", mărturiseşte directorul ONPM.

Includerea în program e dispusă doar de procuror sau de judecător. Nimeni nu bate la poarta Oficiului. Practic, n-are adresă fizică. Protecţia unui martor începe din momentul în care s-a hotărât să "ciripească" şi se termină când a încetat pericolul sau la cerere.

Dacă un martor dezvăluie că este în program, i se ridică protecţia. Aceasta se acordă doar în cazul unor infracţiuni extrem de grave: siguranţa naţională, trafic de droguri, arme sau persoane, omor deosebit de grav, terorism, prejudicii deosebite sau corupţie la nivel înalt. O astfel de colaborare poate aduce înjumătăţirea pedepsei. Directorul Oficiului conchide: "Este exact ca-n filme!".