Andreea ascultase încremenită vocea rece și solemnă a doctorului:

- Mama ta are cancer într-o fază terminală. Șase luni sunt un scenariu optimist. Încearcă să o faci fericită în timpul care i-a mai rămas. Cu sobrietatea impusă și studiată care o caracteriza, Andreea s-a străduit să nu plângă, dar râuri de tristețe îi înecaseră sufletul. Amețită de vestea cu care nu știa ce să facă mai întâi, și-a sunat tatăl :

- Mama e pe moarte. După care și-a făcut o listă imaginară pe care a intitulat-o „Fericirile mamei”, în care a cuprins toate lucrurile care știa că o bucură. Teama că, la nici 23 de ani, își va pierde mama o făcea să se simtă zdrobită și pierdută. Biata femeie, împinsă de la spate de încăpățânarea Andreei care nu voia să o lase să moară, a depășit orice așteptare a medicilor. Trecuse un an de la verdictul sumbru, dar moartea, sătulă de așteptare, era pe aproape.

- Tare mult mi-aș dori să te văd măritată, i-a spus mama. Măcar să mor împăcată. Andreea nu a stat pe gânduri. De câteva luni avea o relație cu Cătălin, un fost coleg de școală generală. Nu-l plăcea în mod deosebit pe acest băiat, după cum povestește cea mai bună prietenă a ei, dar fuseseră împinși de la spate de tații celor doi, care erau buni prieteni și visau să-și unească averile printr-o căsătorie a copiilor. Într-o seară, Andreea și-a sunat două dintre prietenele ei :

- Ce faceți sâmbătă seară? Aveți chef de o petrecere?

- Doar nu te măriți? A întrebat-o una dintre ele.

- Ba da. De unde știi?

Cununia civilă a fost scurtă și neanunțată.

Părinții lui Cătălin nici măcar nu au fost anunțați. Îmbrăcați cu ținute mai mult decât nepotrivite evenimentului, tinerii au consimțit să devină soți. În fotografiile de la starea civilă doar buchetul Andreei te-ar putea duce cu gândul că cei doi aveau un motiv de sărbătoare. De ce atâta grabă? Pentru că moartea chiar își pierduse răbdarea, o tot urmărea pe mama Andreei, o invita, îi pregătea familia pentru un alt mare eveniment. Așteptase destul – căsătoria fetei se întâmplase, venise momentul să plece la drum. A murit peste trei zile, lăsând în urmă dâre de suferință. Cătălin, care nu suporta să vadă sânge sau morți, participase la înmormântare de dragul fetei, dar acolo aproape că a leșinat. Moarta a fost îngropată, o viață nouă se pregătea să se nască – Andreea era însărcinată.

- Tată, o să am un copil. Bărbatul s-a bucurat nespus, gândindu-se că o sarcină îi va alinga fetei gândurile negre. Dar nu a fost chiar așa. Andreea se izolase total de lume, petrecându-și fiecare zi într-o cămăruță meschină și obscură, situată la etajul unu al pensiunii pe care o administra. Cearcănele săpaseră adânc sub ochii ei și parcă nimic nu o mai mulțumea. Suferința nu și-o exprima niciodată în cuvinte, ci mai degrabă i se citea în felul brutal în care se purta cu proaspătul ei soț, pe care îl bănuia de infidelități, lene și nepăsare.

- O să divorțez de el, tată, nu ne potrivim. Știi că m-a aruncat de pe dig?

- Cum adică te-a aruncat de pe dig? S-a speriat bărbatul, dar tu nici măcar nu știi să înoți. Dacă mureai?

- Mă rog, a fost în glumă. Ideea este că nu face nimic toată ziua. Eu trebuie să mă ocup și de pensiune și de restaurant. El doar pariază și pierde bani la curse.

- Lasă-mă Andreea că vă împăcați voi. Așa era, se aprindea de la lucruri mărunte. Alteori erau de nedespărțit, ba chiar își făceau planuri despre cum să-și construiască un hotel la munte. Într-o seară, Cătălin a ajuns acasă în jur de ora 7,30. Andreea era nervoasă. Parțial din pricina hormonilor care o luaseră razna, iar restul din cauza firii ei posesive.

- Unde ai fost? Te-am sunat de cinci ori.

- Iartă-mă, draga mea, am stat toată după-amiaza cu nasul în facturi. A venit contabila să punem actele în ordine că avem control la restaurant.

- Și ăsta e motiv să nu mă suni ?

- Dar ți-am scris. Cătălin încerca să evite o ceartă. În mijlocul discuției un apel telefonic a aprins scânteia care lipsea :

- Bună seara, domnul Toma, tocmai am ajuns acasă. Bărbatul care îl sunase voia să stabilească o întâlnire chiar în acea seară.

- Mâine nu se poate ? a întrebar Cătălin.

- Plec din oraș.

- Atunci ne vedem într-o oră la dumneavoastră, au convenit cei doi.

- Cu cine ai vorbit? Andreea nu punea niciodată întrebări, ea interoga cu abilitatea unui veritabil anchetator.

- Cu Toma, cel de la care vreau să închiriez bucata de plajă din fața restaurantului. Trebuie să semnăm contractul. Spre suprinderea lui, Andreea nu a avut nimic de obiectat, i-a stabilit doar ora maximă la care se putea întoarce acasă.

- Să fii înapoi până la 9.30. Nici nu a plecat bine că a și primit un mesaj: „să-mi cumperi dulceață de trandafiri și smântână cu mărar”. Întâlnirea a durat aproape două ore, iar Cătălin a revenit acasă aproape de ora 10.

- Ai întârziat. Unde ai stat atâtea ore?

- Ți-am adus dulceață și smântână.

- Nu mai am nevoie de nimic. Mereu mă lași singură. Ochii ei mari găsiseră un motiv să plângă, gura era în formă maximă, împroșcând reproșuri înveninate, iar mâinile care strângeau borcanul cu smântână, l-au azvârlit cu o indignare nobilă în direcția bărbatului. - Să-l mănânci tu la ora asta. Cătălin a deschis ușa. Voia să plece.

- Iar pleci?

- Cobor la restaurant. A venit băiatul împreună cu care am filmat pentru emisiunea de astă seară de pe TVR. O urmărim împreună. S-au mai certat vreo zece minute după care Cătălin a reușit să evadeze. S-a uitat la emisiune împreună cu doi prieteni – Angela și Bogdan- care erau cazați la pensiunea Andreei, dar și cu Vasile, bărbatul alături de care realizase filmarea. Acesta din urmă a plecat la un moment dat, plictisit de anturaj și, fiindcă era vară și litoralul era plin de turiști, s-a oprit într-un club din Neptun.

- Ce-ar fi să ne ducem și noi după Vasile? le-a propus Cătălin celor doi prieteni cu care rămăsese în restaurant. E devreme și n-am chef de somn. - Cred că soția ta nu va fi de acord! I-a tăiat Angela elanul. Poate doar dacă o iei și pe ea.

- Andreea nu iese din cavoul ei. De când a murit maică-sa parcă se pregătește să plece după ea. Zici că m-am însurat cu o fantomă. - Și atunci cum facem ? a intervenit și Bogdan.

- Mergem. Mă duc în cameră să mă schimb. Ce s-a întâmplat de aici încolo numai Dumnezeu mai știe. Dacă ar fi să dăm crezare vorbelor lui Cătălin, acesta a urcat să se schimbe și nu a zăbovit mai mult de zece minute. I-a spus Andreei că toate echipa de la filmări se întâlnește la Neptun, dar nu va întârzia după ora 4 dimineața. Bărbatul ăși amintește că Andreea l-a condus până afară. Cu totul alta este versiunea celor doi prieteni – Angela și Bogdan.

- Cătălin a stat în cameră mai mult de patruzeci de minute, a declarat femeia. În timpul acesta noi îl așteptam lângă mașină.

- În club, Cătălin a băut mai mult decât de obicei, și-a amintit Bogdan. Parcă nu era el. Cei trei au părăsit clubul în jurul orei 3.30 dimineața. Pe drum au fost opriți de un echipaj de poliție, dar Cătălin nu a fost supus testării pentru alcoolemie, deși băuse nemăsurat. Își amintește că era stresat la gândul că întârziase. Odată ajunși, le-a spus celor doi prieteni care erau cazați la pensiune să nu meeargă în camerele lor:

- Haideți să mai bem ceva. Merg să iau o sticlă din cameră și mă întorc. Versiunile lui Cătălin despre ce a găsit acolo sunt diferite, dar câteva amănunte sunt relevante.

- În cameră era întuneric, așa că am intrat în liniște și m-am dus la baie. Lângă chiuvetă am găsit o pungă pe care am aruncat-o în camera unde dormea Andreea. Este posibil să fi aterizat direct pe pat acea pungă. Am căutat pe întuneric o sticlă de alcool și din greșeală m-am înțepat într-un obiect. Era încărcătorul de la telefonul Andreei. Am vrut să-l așez în altă parte, dar am realizat că era încolăcit în jurul soției mele. Înițial m-am gândit că poate Andreea s-a răsucit în somn, dar când am atins-o am realizat că fusese strangulată, iar cablul era înnodat. Am aprins lumina și abia atunci am văzut că fața ei era acoperită cu perna mea.

Îndepărtând perna, i-am găsit capul înfășurat într-o pungă de plastic neagră. Cineva o omorâse. I-am verificat pulsul, am îndepărtat pungă până la nivelul sprâncenelor, după care mi s-a făcut rău și am ieșit din cameră pentru a-i striga pe Angela și pe Bogdan. Cei doi își amintesc că fața Andreei era complet acoperită cu punga de plastic când au intrat, Cătălin plângea și vomita într-un colț. Raportul medico legal, efectuat mult prea târziu, la aproape două săptămâni de la deces, consemnează multiple leziuni pe care femeia le avea la nivelul feței. Acolo avusese loc o bătaie adevărată.

- Andreea nu era genul care să încaseze, poveșteste cea mai bună prietenă. Îi trăgeai o palmă, îți dădea zece înapoi. Probabil a fost bătută în somn. Corpul lui Cătălin, în schimb, deși era principalul suspect, nu prezenta nicio urmă de violență. Bărbatul a negat orice acuzare, deși au fost identificate amprentele lui palmare pe punga neagră de plastic, dar și pe cea roșie, găsită în baie.

- Andreea ținea mereu ușa întredeschisă din cauza căldurii. Oricine putea intra, s-a apărat Cătălin.

- Ușa aia era mereu încuiată și nu deschidea nimănui, l-a contrazis tatăl victimei. O anchetă controversată avea să aducă și mai multe semne de îndoială în acest caz.

Va urma