Vladimir Găitan a jucat atât în film, cât și pe scenă alături de prieteni dragi
„Înainte aveam timp să fim prieteni, să ne iubim, să ne respectăm, să muncim împreună, să bem împreună. Erau lucruri atât de normale, de firești, în relațiile dintre actori, nu erau cruzimea și răutatea de astăzi. Secretul este să nu știi chiar tot despre omul care ți-e prieten. Să respecți o zonă de intimitate pe care o avem fiecare. Cred că e bine să păstrezi ceva pentru tine. Sunt lucruri care țin de stricta ta intimitate și e bine să le știi numai tu, zic eu așa, la vârsta mea și cu experiențele mele”, afirma actorul.
„Bunicul meu a fost un rebel”
„Mâncam și apoi mă întorceam iar în curte. Îmi petreceam tot timpul cu părintele Coclici. Am mai avut șansa să-l cunosc pe părintele Galeriu, dar părintele Coclici a fost învățătorul meu spiritual. Cu sfaturile și cu vorbele lui am copilărit. Grădina părintească se termina în curtea cetății lui Ștefan cel Mare, iar fața casei era aproape lipită de curtea Bisericii Mirăuți. Ca să parafrazăm politicul, am stat pe o axă absolut de poveste, de o spiritualitate extraordinară și la noi mersul la biserică nu era o obligație, era cea mai mare bucurie. Biserica făcea parte din curtea casei, cum s-ar zice. Acolo ne găseau părinții întotdeauna. Vreau să știi că în Bucovina, pe vremea Regelui, trăgeau tunurile la marile biserici”, afirma Vladimir Găitan.
Tatăl său avea rude la Udești, lângă Suceava, pe filieră directă cu preotul de acolo
„Coana preoteasă Găitan avea doi metri și cinci, era celebră în Udești. Părintele Găitan avea 1,95 m. La trăsurică avea o adâncitură în care se așeza coana preoteasă ca să nu fie mai înaltă cu un cap decât părintele, iar când se dădeau jos ea mergea în față și preotul puțin în spate, să nu se vadă. Tot timpul îmi povestea tata de ei. Erau părinții bunicului meu, străbunicii”, povestestea actorul.
„Bunica a fugit pe fereastră”
Bunicul său a fost un rebel, însă. „Era unul dintre cei mai mari ingineri de drumuri și poduri, dar îi cam plăcea să bea, era un tip excentric. Umbla cu o trăsurică trasă de patru cai albi și mergea în inspecție, pentru că toate podurile din Bucovina sunt construite de inginerul Găitan. Mergea, le inspecta și pe chestia asta era așteptat de toți subalternii, îi trăgea un chef și venea atât de beat că doar caii știau să-l ducă acasă. Se oprea în fața porții, calul din față bocănea, bunica cobora repede din cerdac, îl lua în brațe, îl culca, îl spăla și ducea caii în grajd. Domnul inginer se întrema după aceea cu varză acră. Ți-am spus tot dintr-o suflare. Asta îmi povestea bunica, pentru că el a murit în putere, la șaizeci și ceva de ani. L-a doborât pasiunea lui și am rămas cu bunica mea, care m-a divinizat și îmi spunea că îi aminteam tot timpul de soțul ei, de bunicul. Bunica a fugit la 16 ani pe fereastră, s-a urcat în trăsura inginerului Găitan și a plecat de acasă, într-un gest de rebeliune care a șocat toată Suceava”, spunea Vladimir Găitan.
Recomandările noastre
