Terenurile de sport din curtea şcolii erau atracția principală pentru foarte mulți elevi. Cu toate astea, Curtea Constituţională a României a interzis folosirea gratuită a locațiilor sportive în afara orelor de curs. Autoritățile consideră că nu este clar scopul lor.
Curtea Constituţională (CCR) a explicat de ce a interzis folosirea gratuită a terenurilor de sport din curtea şcolii în afara orelor de program. Judecătorii consideră că această lege este neclară. Nu doar elevii se bucurau de această locație, ci și adulții care încercau să se distreze în spațiile organizate.
"Astfel, termenii utilizaţi sunt lipsiţi de precizie, legiuitorul utilizând o terminologie diferită pentru aparent acelaşi obiect de reglementare: 'infrastructura sportivă şcolară' (art.I) versus 'baze şi instalaţîi sportive proprii' (art.II) sau 'regulament de folosinţă' (art.I) versus 'regulament ce vă cuprinde norme privind modul de utilizare' (art.II). Rigurozitatea limbajului juridic impune utilizarea unei terminologii unitare în acelaşi act normativ, pentru evitarea interpretărilor divergente", potrivit motivării.
Dincolo de terminologia utilizată, magistraţîi arată că reglementarea criticată creează dificultăţi de adaptare a conduitei destinatarilor săi, atât persoanele fizice şi juridice beneficiare (aşa-numiţîi 'terţi'), cât şi 'unităţile şi instituţiile de învăţământ'. Aceasta întrucât, aşa cum rezultă şi din compararea diverselor variante normative (iniţiator, Camera de reflecţie, Camera decizională), în forma legii adoptate nu este clar dacă o categorie de terţi (aşa-numiţii 'adulţi' din forma iniţială a legii) mai au acces sau nu la infrastructura sportivă şcolară în aer liber şi în ce condiţii, întrucât această ipoteză normativă nu se mai regăseşte în alin.(9) al art.6 în forma adoptată de Parlament.
Lovitura crunta pentru elevii
Astfel, în privinţa persoanelor fizice, aflate în ipoteza normativă a lit.a) a art.6 alin.(9), legiuitorul stabileşte accesul gratuit al copiilor în infrastructura sportivă şcolară în aer liber, fără a se referi în niciun mod la categoria adulţilor. Ar rezulta că, de fapt, adulţii nu mai au deloc acces la infrastructura sportivă şcolară în aer liber. Noţiunea generală de 'persoane fizice' este utilizată numai atunci când legiuitorul se referă la 'infrastructura sportivă acoperită', unde 'persoanele fizice pot avea acces gratuit sau cu plată'", explică CCR.
Sursă: Fizkes | Dreamstime.com
"Nu se poate determina cu exactitate la ce se referă sintagma 'după caz', în corelaţie şi cu întinderea marjei de apreciere a unităţilor şi instituţiilor de învăţământ în asigurarea utilizării de către terţi a bazelor şi instalaţiilor sportive proprii, câtă vreme legiuitorul foloseşte sintagma 'este utilizată', iar nu 'poate fi utilizată', iar ipotezele normative de la lit.a) şi b) se referă exclusiv la 'acces'.
Rezultă, aşadar, că, deşi intenţia de reglementare (şi deosebirea sub acest aspect faţă de reglementarea în vigoare care stabileşte şi la acest moment, într-o redactare generală, posibilitatea punerii la dispoziţia comunităţilor locale, persoanelor fizice sau juridice interesate a bazelor şi a instalaţiilor sportive proprii din unităţile şi instituţiile de învăţământ, gratuit sau cu plată) a fost aceea de a facilita accesul persoanelor fizice la infrastructura sportivă a şcolilor ('oferă fără echivoc cetăţeanului dreptul de a folosi gratuit aceste baze'), legea rezultată are un caracter neclar şi imprecis în privinţa modalităţii în care se realizează acest 'drept de a folosi', contrar exigenţelor de calitate a normelor juridice impuse de art.1 alin.(5) din Constituţie".