Să vă spun o poveste, repet, o poveste, dar advărată. Poate doar mi s-a părut, poate este doar un vis, este o poveste în stilul profesorului și modelului meu, marele Mircea Eliade. Realitatea este un vis și visul este realitate, pentru că nimic nu este ceea ce pare a fi!

Acum mulți ani, cred că era după ce mă întorsesem din Orient, dar înainte de aventura politică cu Emil Constantinescu, am primit, acasă, un călător. Mark era un britanic infiltrat în multe cercuri românești. Mi-a adus un pachețel de la Jonathan Cainer. Când mi l-a dat era să-l scap. Greu, foarte greu. Ce e aici, o bombă? am reacționat. Mark doar a zâmbit. Am desfăcut coletul în fața lui, așa fac întotdeauna cu curierii. O cutie cu mult burete care proteja cea mai mare sferă de cristal pe care am văzut-o vreodată. Avea exact diametrul pe care îl știam. Cu un bilețel: ”Este sfera lui John, folosește-o!” Mark, care o învăța limba engleză pe fata mea, mi-a spus că a fost o alarmă falsă la British Museum. Moștenirea lui John Dee fusese scoasă de unde era. Apoi, un conservator, un muzeograf, a spus că totul este în regulă, obiectele au fost la întreținere și curățate. Tare mă tem că marea sferă de cristal de la British Museum este Made în China. Ce am făcut cu sfera de cristal a lui Joh Dee? Este în stânga mea pe birou, alături de o sferă mai mică, să nu se plictisească singură. Pecetluită cu pentagrame de argint și alte simboluri de protecție. Nu am folosit-o niciodată. Dacă mă trezesc cu un înger, ce mă fac, nu știu protocolul!