Vechimea în muncă reprezintă perioadele în care un lucrător a plătit contribuții la bugetul de asigurări sociale. În baza acesteia se stabilesc drepturile la pensie, în conformitate cu legislația muncii.

Persoana fizică autorizată (PFA) este definită ca operator economic fără personalitate juridică, organizat de o persoană care folosește propria forță de muncă. În acest context se pune problema dacă activitatea prestată de PFA poate fi luată în calcul la stabilirea beneficiilor sociale.

Vechimea în muncă pentru PFA

Activitatea lucrativă desfășurată de PFA, reglementată de legislația în vigoare, este bazată pe folosirea propriei forțe de muncă. Drept urmare, se pune problema recunoaștereii activității PFA pentru vechimea în muncă. Cu atât mai mult cu cât, potrivit reglementărilor în vigoare, obligațiile fiscale ale PFA sunt similare celor plătite de un angajat.

Un PFA are obligația să contribuie la sistemul de asigurări de sănătate și la pensii, la fel ca angajații cu contract de muncă. În acest context, potrivit reglementărilor în vigoare, nerecunoașterea contribuțiilor PFA pentru vechimea în muncă ar reprezenta o discriminare. Drept care, art. 18^1 din O.U.G. nr. 44/2008 stipulează că pentru luarea în considerare este nevoei de îndeplinirea anumitor condiții.

Legiuitorul clarifică faptul că activitatea PFA-ului poate reprezenta o formă de experiență profesională. Această activitate poate avea efecte limitate asupra vechimii în muncă. Legea face o diferențăîntre „vechime în muncă” și „vechime în specialitate”. Prima se referă la perioadele prestate în baza unui contract de muncă.

Pe de altă parte, vechimea în specialitate reprezintă perioada cumulată într-un anumit domeniu. Aceasta reflectă experiența profesională acumulată într-o arie specifică de activitate și nu este echivalentul vechimii generale în muncă.

Ce se întâmplă în cazul vechimii în specialitate

Vechimea în specialitate poate fi aplicată în cadrul activității PFA pentru cei care activează în anumite domenii, în condițiile reglementate de legislația muncii. Legea stabilește două condiții principale în astfel de situații. Prima condiție este legată de nivelul veniturilor nete anuale, care trebuie să fie egale cu minimum 12 salarii minime brute pe țară, în anul respectiv.

Această condiție este menită să asigure că activitatea PFA este continuă și substanțială, similară a celei prestate de un angajat cu normă întreagă.

A doua condiție are în vedere înregistrarea cu un singur cod CAEN de activitate, pentru care se dorește recunoașterea vechimii. Doar activitatea economică desfășurată efectiv și plătirea contribuțiilor și taxelor aplicabile constituie vechimea în muncă sau în specialitate. Mai mult, legea exclude explicit de la calculul vechimii perioadele în care PFA nu a realizat venituri ori și-a suspendat activitatea.

Clarificări legate de vechimea în muncă

Reglementările introduse clarifică o problemă de interpretare a drepturilor lucrătorilor independenți. Astfel, activitatea PFA poate fi asimilată cu vechimea în muncă în anumite condiții. Legea păstrează distincții importante față de contractele de muncă, care continuă să fie considerate baza pentru acumularea vechimii în muncă.

Chiar și în condițiile introducerii noilor reglementări, continuă să existe diferențe de tratament față de angajații cu contract de muncă. În cazul acestora, vechimea în muncă se acumulează indiferent de salariu, atât timp cât respectă salariul minim pe economie. Pentru PFA există o condiție suplimentară legată de pragul de venit.

Această diferență poate fi justificată prin natura diferită a muncii prestate de PFA și de angajați, precum și prin necesitatea asigurării unei contribuții semnificative la sistemul de asigurări sociale.