Nu e vina noastră a cetățenilor de rând că Centenarul României Mari a fost sărbătorit într-un mod penibil. Că autoritățile s-au întrecut în a sabota parcă cea mai frumoasă sărbătoare a unei națiuni. Rar, ici și colo cea mai importantă construcție a statului român a fost omagiată, fiind înecată într-un festivism de doi bani, bâlciuri și hilare spectacole folclorice.
Dând dovadă de o inventivitate tipic românească Centenarul a fost prelungit. Adevărul este că din punct de vedere juridic Convenția de pace de la Paris, cea care a consimțit realizarea Romîniei Mari s-a terminat în 1919. Deci ar fi loc de chefuit și anul acesta. Sau și la anul pentru că tratatul a fost ratificat de către Liga Națiunilor abia la 10 ianuarie 1920. Unii au mers până într-acolo încât să vorbească de 2022, când se împlinesc 100 de ani de la impresionanta încoronare a Regelui Ferdinand și Reginei Maria la Alba Iulia.
Una peste alta, anul 2019 seamănă izbitor cu cel de acum un secol. România Mare era atacată la Răsărit de hoardele bolșevice ale Rusiei Roșii, aflată într-un teribil război civil cu alb-gardiștii fideli țarismului. Basarabia era plină de bande bolșevizate care jefuiau tot ce întâlneau în cale. Naționaliștii ucrainieni din ONU (Organizația Naționaliștilor Ucrainieni) ai lui Stepan Bandera atacau Bucovina și Maramureșul istoric. Dobrogea suferea sub jaful și teroarea bulgarilor, care au evacuat teritoriul național abia după 2 ani, lăsând o regiune istorică fumegând. În Transilvania Armata Română făcea eforturi susbstanțiale în a opri invazia bolșevică a lui Bella Khun. Ofensiva română s-a dovedit a fi nemilioasă, iar pe 6 august 1919 Armata Română intra în Budapesta. În Banat ungurii formau Republica bănățeană (Bánáti köztársaság), iar sârbii atacau Aradul și Timișoara. Tânărul stat român, România Mare era atacată pe toate granițele, pe toate fronturile, din toate punctele cardinale.
Cam asta am spus la Focșani la Sesiunea Științifică Națională „Apărarea și consolidarea României întregite”, în organizarea Consiliului Județean Vrancea, a Academiei Oamenilor de Știință din România și a Muzeului Vrancei. M-am concentrat mai ales pe un moment mai puțin cunoscut: scurta existenţă a Republicii Bănăţene, apărută la sfârşitul Primului Război Mondial, în momentul dezmembrării Imperiului Austro-Ungar.
În debutul sesiunii a fost sărbătorit venerabilul profesor univ. dr. Constantin Bușe pentru strălucita activitate didactică și merituoasa contribuție la dezvoltarea istoriografiei românești. În cadrul sesiunii au prezentat comunicări de înaltă ținută știintifică câțiva corifei ai domeniului: prof. univ. dr. Ion Solcanu, prof. univ. dr. Ion Scurtu, prof. univ. dr. Petre Țurlea, prof. univ. dr. Jipa Rotaru, prof univ. dr. Gheorghe Onișoru, prof. univ. dr. Ștefan Păun, prof. univ. dr. Alexandru Oșca, prof. univ. dr. Dorel Bușe, gen. ® prof.univ. dr. Adrian Stroea, comandor (r) dr. Marian Moșneagu, prof. dr. Ionel Ștefan Alexandru, prof. dr. Horia Dumitrescu.
Această sesiune științifică – cea de-a 29-a - devine astfel punctul de reper al istoriografiei romînești. Nu degeaba, mai în glumă mai în serios, se spunea că cine nu participă sau nu a participat la Focșani nu poate fi considerat istoric. Meritele îi aparțin neobositului și marelui istoric prof.dr. Horia Dumitrescu, directorul Muzeului Vrancei din 1990, dar și președintelui Marian Oprișan. Pe care iată îl laud pentru a cincea oară în “Evenimentul Zilei” din două motive. Pentru că de aproape 30 de ani organizează o întâlnire istorică de mare ținută, unică în România.
A doua?
Ca să îi oftic pe cei care ne critică, îm ciuda faptului că mentorii lor politici și spirituali nu se ocupă de istorie românească ci de depresia celor din LGBT sau cum să violezi corect un minor! Lăsați prostiile și puneți mâna pe cartea de istorie! Căci Neamul Românesc nu piere!
Recomandările noastre
