Cu gândirea la cremenal - La Procuratură și la Judecătoria Sectorului 6 ”Supărat, cum spun, fostul coleg mă dă în judecată. Pentru început ratează în penal din cauză că nici el, „marele militant pentru drepturile omului”, și nici avocata sa (Livia Cinteză – o tristă amintire...) nu aflaseră că, în România, procurorii, cu ale lor cătușe, nu se mai ocupau cu reprimarea libertății cuvântului. Așa că face un proces civil. Probez și justific în instanță fiecare frază și cuvânt ce puteau să fie considerate cauzatoare de prejudicii reputației și altor drepturi ale lui Andreescu. Și o fac – atenție! – neavând această obligație, și deci dând satisfacție peste măsură principiului jurisprudenței îndelungate a CEDO: limitele criticii admisibile sunt mai largi când este vorba oamenii politici sau de exercitarea unor funcții oficiale decât ar fi în cazul unor particulari (principiu pe care CEDO l-a indicat ca atare și atunci când aceasta îi apărase anterior (vom vedea și cum) fostului coleg libertatea de exprimare în procesul său cu fostul ministru al  Culturii, Andrei Pleșu – Cererea 19452/02).

Principiul în cauză mai spune și că libertatea de exprimare include nu numai informaţiile şi ideile primite favorabil sau cu indiferenţă ori considerate inofensive, dar şi pe acelea care “ofensează, şochează sau deranjează” (cauza Lingens împotriva Austriei etc). Că atunci când este vorba de presa scrisă și de orice problemă de interes general, comunicarea informațiilor și ideilor libertatea presei include și posibilitatea recurgerii la o anume dozã de exagerare și chiar de provocare (cauza Dalban împotriva României). În considerarea tuturor celor de mai sus, Judecătoria Sectorului 6 îi respinge acțiunea (tânăra judecătoare Ionela-Daniela Munteanu, cu o motivare pe care aș recomanda-o tuturor practicienilor dreptului din acest domeniu – Sentința, și întreg dosarul, poate fi găsită pe pagina de Documente a site-ului meu – www.valerianstan.ro -, la „Procesele intentate de Gabriel Andreescu”)”.