Invazia de „refugiați” din Orientul Mijlociu este pe cale să producă o înlocuire a populației în Suedia. Sătui de violența și incapacitatea nou-veniților de a se integra, suedezii își părăsesc locurile de baștină mutându-se în zone mai liniștite sau în alte țări.

Sveriges Television AB, canalul public de televiziune suedez, a difuzat pe 28 august un documentar despre criza prin care trece pitorescul orășel Filipstad de10.000 de locuitori. Jim Frölander, responsabil cu integrarea în cadrul municipalității, declara:

„Asistăm la o înlocuire de populație. Puteți să credeți ce doriți… dar aceasta este concluzia și cu acest fenomen ne confruntăm.”

Între 2012 și 2018, 640 de nativi suedezi au plecat din Filipstad, în timp ce 963 de persoane născute în străinătate s-au instalat în localitate. Cei care pleacă au între 20 și 64 de ani (deci activi și plătitori de taxe), ceea ce înseamnă o pierdere pentru încasările municipalității, care se confruntă deja cu o criză financiară.

Ca în toată Europa, vârful de imigrație din Filipstad s-a înregistrat în 2015. Este una dintre localitățile care au primit cel mai mare număr de imigranți în raport cu populația sa. Primarul Claes Hultgren scria în cel mai recent buletin municipal:

„La Filipstad, sunt circa 750 de adulți originari din Siria, Somalia, Eritreea, Afganistan și Irak… La acest grup al populației, șomajul este foarte crescut, nivelul de educație foarte scăzut și nimeni nu poate trăi fără ajutor social. Aceste persoane trăiesc la marginea societății și riscă să nu iasă niciodată din izolare. Iar această izolare are un impact greu asupra economiei locale.”

Edilul arăta că majoritatea nou-veniților nu au nici măcar calificările minimale pentru a avea un loc de muncă:

„Sunt prea vârstnici și analfabeți sau cu un nivel de educație prea scăzut. Trebuie să ne obișnuim cu ideea că unii din ei nu vor putea supraviețui decât ajutați de societate.”

Potrivit documentarului, la rezidenții de origine extra-europeană rata șomajului este de 80%.

Filipstad este departe de a fi un fenomen singular. După cum spune Frölander, primirea unui număr mare de imigranți într-un interval atât de scurt (2012-2017) a confruntat municipalitățile cu o rată mare a șomajului, o creștere a sărăciei infantile și o creștere a cheltuielilor sociale.

„Fenomenul este mult mai vizibil în localitățile mici. Aici este imposibil să izolezi problema într-o periferie și apoi să te prefaci că nu există. Toată populația este afectată, iar acest lucru este pe cale să se întâmple întregii Suedii.”

 Nopți cu gloanțe, bombe și grenade

Numeroși suedezi își părăsesc orașele sau cartierele din cauza insecurității. Pe 31 august, Aftonbladet scria despre cazul Emmei Zetterholm care, după ce a locuit 18 ani în Malmö, a decis să părăsească orașul împreună cu toată familia.

„Îmi place Malmö, dar nu mai putem locui aici. Violența s-a apropiat de noi și ne afectează direct, pe mine, familia mea, pe prietenii mei, pe colegi.”

Cu șase ani în urmă, Zetterholm se instalase într-un cartier idilic din oraș, alcătuit din vile vechi. Însă, curând, mașinile incendiate, focurile de armă și exploziile de bombe și grenade au început să tulbure nopțile. Vecinilor care s-au plâns au fost amenințați, li s-au spart geamurile. Uneori, câte un glonț rătăcit le mai intră în casă. Așa că oamenii au început să fugă. „Cel puțin zece familii au plecat din cartier, cel mai adesea spre sudul Suediei”, spune Zetterholm.

Alții pleacă din țară cu totul. Pe 4 septembrie, la Malmö s-a produs o explozie în fața unui imobil care a ajuns să arate ca după bombardament. Magne Juul, un danez care locuia în cartier a declarat pentru Kvällsposten că se întoarce acasă, în Danemarca, după 15 ani de ședere în Suedia.

Din Dubai, unde trăiește acum, fostul ministru al Muncii din partea Partidului Moderat, Sven Otto Littorin, scria recent pe pagina sa de Facebook:

„Nu pot spune că regret decizia de a pleca în străinătate. Trăim într-o țară unde rata criminalității este printre cele mai mici din lume… Problema este dacă am avea curaj și chef să ne întoarcem (în Suedia).”

Littorin menționează că a scris mesajul după ce a citit povestea unui tânăr bătut, jefuit și amenințat cu moartea de o bandă de imigranți, pe care autoritățile suedeze l-au sfătuit să nu depună plângere pentru ca lucrurile să nu se agraveze pentru el.

„Ca părinte, oscilezi între furie și deznădejde. Rezultatul este că aceia care își permit, pleacă. Spre o zonă mai liniștită a țării sau în străinătate. Cei care nu au mijloace, rămân. Și este devastator...”

Potrivit Statistics Sweden din 2017: „13% din populație se confruntă cu probleme de criminalitate, de violență sau vandalism la locul de reședință. Această proporție este cea mai mare din Europa.” În țările nordice vecine, cifra este mult mai mică: 4% în Norvegia, 8% în Danemarca, 6% în Finlanda. Nu este de mirare că ele reprezintă o atracție tot mai mare pentru suedezi.