S-a spus că nu există recepţioneră, “lucrătoare” la resurse umane, IT-istă, contabilă, etc. care să nu o fi citit-o. Sondajele unor francezi bine intenţionaţi pe profesii la feminin au scos la iveală acest lucru, nu “oamenii răi”.

S-a mai spus şi că dacă Boccaccio (tipul acela care a scris “Decameronul”) ar mai fi trăit ar fi pălit. După ce ar fi parcurs “opera” scriitoarei E.L. James, care a dat lovitura cu reţeta pseudoporn-sadomaso-elitist-comercială, tipa nedorind să fie pe placul nimănui, ci doar pe placul ei. A avut de la început un public ţintă fooooarte precis: femeile (nu toate, dar multe). Exact ceea ce îi trebuia pentru a nu muri cu trilogia sa erotică – "Fifty Shades Of Grey" (urmată de 50 Shades Darker şi 50 Shades Freed şi de urmarea urmărilor) , în braţe. Au apărut despre ea chestii gen “cea mai vândută carte din istorie”, motto-uri gen “women are too classy to watch porn” şi câte altele.

Despre ce e vorba în chestia aceasta, care a fost supranumită şi “mommy porn”? Pe scurt, Kate Kavanagh şi Anastasia Steele sunt studente în ultimul an şi împart acelaşi apartament. Kate este ambiţioasă, Ana este “genul visător, dar fără a fi deloc prostuţă", după cum scria unul dintre criticii care a efectuat recenzia conţinutului. Din cauza unei răceli, Kate o roagă pe colega de apartament să îi ţină locul la interviul pe care trebuia să îl ia celebrului om de afaceri Christian Grey, care era şi unul dintre sponsorii universităţii lor. Ana va constata că personalitatea misteriosului domn Grey o intrigă şi o atrage ca un magnet. În fine, magnetismul celor doi devine evident, povestea devine al naibii de magnetizată, Grey îi propune Anei să încheie un contract în care sunt stipulate…unele clauze. Respectiv un contract între el, domnul Grey, Dominatorul, şi ea, Anastasia Steele (pe nume complet), Supusa…Mai continuăm? Cu siguranţă o veţi citi sau aţi citit-o de curiozitate şi pentru a fi “la modă”, aţi văzut sau veţi vedea din aceleaşi motive şi ecranizarea.  Unii îi explică succesul prin faptul că autoarea îl bate la fund pe Marchizul de Sade şi culege fani (mai degrabă fane), nepomenind vreo chestie genitală şi însiropând metafora cu sado-maso. Unii râd, alţii o adulează, criticii se zvârcolesc pe tema “cum de poate o carte atât de proastă să aibă un asemenea succes”  şi în tot acest timp E.L. James o ia pe mother a lui Harry Potter la încasări.  “Rafinată, complexă, descrieri vizuale senzuale, care ating nebunia”, comenta Daily Mail, revista Times a inclus-o pe E.L. în Top 100 Most Influential People in the World, revista muzicală Les Inrocks spune că scriitoarea "expune abisul cultural dintre ipocrizia anglo-saxonă şi vechiul, autenticul sado-masochism francez” (où sont les neiges d'antan se subînţelege),  Le Figaro intervine sec: "Dincolo de aspectul erotic, este o literatură sado-masochistă, plină de detalii nesemnificative şi consensuală”. 

“Cartea cuprinde toate fanteziile mele erotice", mărturiseşte autoarea. Scurt şi la obiect. Cu siguranţă a depăşit toate fanteziile ei financiare. Vai de capul domnului Grey, orice dedesubt frazal s-ar deduce de aici.