Într-un război soldatul știe că merge cu arma la el, și poate va muri pe front. Dar luptă ca familia lui, copiii lui, să fie departe de câmpul de luptă. Într-o pandemie, câmpul de luptă este și casa ta, și strada ta, și nu-ți iartă nici copiii, nici bătrânii.
Pandemia este un război în timp de pace, și toți suntem combatanți.
Știu că încrederea în autorități a fost slăbită. Știu și că după mai bine de 6 luni de la primul caz de coronavirus în România, suntem slăbiți, mulți au simptome de anxietate, insomnie, unii au fost deja afectați cât privește accesul lor la servicii medicale pentru alte probleme. Știu, poate mai bine decât mulți, ce înseamnă asta. Ca medic, dar și ca om.
Continui să-mi tratez pacienții, știu că asta mă expune suplimentar. Continui să-mi sprijin colegii care lucrează în spitale COVID. Cei mai vulnerabili, în perioada asta, sunt cei din secțiile de ATI, care au văzut deja mult și pentru care indiferența socială creează presiune psihologică suplimentară.
Nu pot cere cuiva să urmeze lucrurile pe care le-am spus aici, pe care le scriu. Rugați-vă cărei divinități credeți voi că vă ascultă pentru unele dintre zilele care vin. Măcar de v-o răspunde, dar sigur o să întrebe: păi bine, măi creștine, dar tu n-ai băgat de seamă? Chiar n-ai știut nimic? Dar când ți-au spus oamenii ăia, când ți-au tot explicat, ție unde ți-a fost capul?
#medicinromania #COVID19
Recomandările noastre
