Arhiva SIPA încă are o mulțime de aspecte necercetate. În urmă cu mai bine de două luni, pe data de 15 mai, Evenimentul Zilei a publicat date dintr-un raport numit generic „Raportul Predoiu”, redactat de o comisie care a avut misiunea să afle ce s-a întâmplat în cadrul arhivei SIPA în timpul mandatului Monicăi Macovei la conducerea Ministerului Justiției. Raportul conține date care arătau că în arhiva SIPA s-a intrat ilegal și s-au copiat dosare.

Cea mai șocantă dovadă a venit la câteva săptămâni de la publicarea raportului Predoiu: Macovei intrase în arhiva SIPA în noaptea de 6 spre 7 ianuarie 2005, însoțită de viitorul ei consilier Dan Tăpălagă. Incidentul este foarte grav pentru că în acel moment nu numai că jurnalistul nu avea certificat ORNISS, dar el nici măcar nu era angajat al Ministerului Justiției. Gravitatea acestei vizite vine din faptul că celebra arhivă conține documente secrete care nu pot fi consultate decât în baza unui certificat ORNISS.

Danileț nu s-a hotărât dacă a pus mâna sau nu pe dosare

O altă cale de apărare a grupării Macovei, aceea că în arhivă era un haos total, a fost demontată prin amintirile unuia dintre ofițerii care au fost de față la celebra vizită de la începutul lui ianuarie 2007: SIPA avea un OPIS al dosarelor. Ba mai mult, o copie a acestui OPIS ar fi primit și Monica Macovei. Imediat după apariția primei dezvăluiri EVZ, Cristian Danileț susținea că el nu a atins dosarele din arhivă în perioada când a făcut parte din prima comisie de inventariere. „S-a înființat o comisie de lichidare a acestui serviciu, din care am făcut parte în calitate de magistrat și consilier al ministrului Justiției, pentru a urmări operațiunile de preluare a documentației. Cu excepția directorului DGPA, niciun membru nu a venit în contact fizic cu arhiva”, spunea Danileț imediat după dezvăluirile EVZ. După câteva zile revenea și spunea că văzut vreo 300 de file de dosar. Ba mai mult, vorbea despre dosare care privesc viața intimă a magistraților.

Ce adevăruri încearcă să ascundă cei trei

Când au spus cei trei adevărul nu este clar, dar ceva este evident: s-au încurcat în declarații. Întrebarea care apare logic este: ce i-a împins pe acești trei oameni să se aventureze într-o asemenea inițiativă, în cazul unora vădit ilegală, cum este cazul lui Tăpălagă care ca un vechi jurnalist nu poate spune că nu știa că într-o arhivă care conține secrete nu poți intra așa, ca un simplu cetățean? Ce îi face pe acești trei oameni ca le 12 ani de la acele evenimente să evite aflarea adevărului? Reamintim faptul că imediat după explozia scandalului, magistratul Cristian Danileț a fost printre puținii care s-a opus desecretizării arhivei SIPA. Asta, în timp ce CSM, UNJR și chiar ministrul Justiției, Tudorel Toader, susțineau aflarea odată pentru totdeauna a adevărului.

Generalul Marian Ureche: „Arhiva SIPA conține dosare de mare corupție!”

Adevărul vrem să îl afl ăm şi noi, aşa că reporterii EVZ au stat de vorbă cu Marian Ureche, cel care a condus SIPA între 2001 şi 2003. Ceea ce am afl at de la el duce lucrurile într-o zonă mult mai gravă decât ne-am fi aşteptat: SIPA este un teatru de război mai vechi decât mandatul Monicăi Macovei.

Ureche vorbeşte despre un război purtat în timpul Guvernării Năstase pe celebru serviciu secret al Ministerului Justiţiei, dar şi despre faptul că arhiva conţine dosare de mare corupţie, ridicând astfel vălul de pe misterul interesului enorm trezit de ea. Acesta confi rmă mai multe dezvăluiri EVZ, una fi ind aceea că arhiva avea dosarele opisate şi foarte bine sistematizate.

Prima mare bătălie pe SIPA a fost declanşată în 2003, conform spuselor fostului şef al serviciul secret, Marian Ureche: generalul a fost chemat atunci de apropiaţi ai premierului Adrian Năstase şi chestionat dacă e oportună înlocuirea Rodicăi Stănoiu de la conducerea Ministerului Justiţiei cu un parlamentar PSD, care era chiar prieten al şefului SIPA.

Apropiații lui Năstase i-au propus înlocuirea Rodicăi Stănoiu

„Facultatea de Drept, parlamentar PSD. Fac această precizare, întrucât acest profesor, prieten apropiat al subsemnatului, aflat în anturajul Prim-ministrului Adrian Năstase cu câteva zile înainte de episodul „Parlament” și în timp ce ministrul Rodica Stănoiu se afla la Strassbourg, mă invitase la o discuție. Mi-a transmis astfel un mesaj: acela că Adrian Năstase i-a recomandat să mă contacteze pentru a-mi cunoaște părerea în legătură cu oportunitatea numirii profesorului respectiv în funcția de ministru al Justiției. L-am rugat să-i transmită Premierului că nu consider potrivită această schimbare întrucât doamna Rodica Stănoiu este un om de maximă valoare și seriozitate care se bucură de aprecierea magistraților, ca și a unor importante instituții europene. Am considerat că nu am dreptul să fiu subiectiv și să aleg parteneriatul cu un prieten aflat în relații cu unele persoane de o moralitate îndoielnică, în detrimentul unui om echidistant politic, un intelectual rasat și om de maximă seriozitate: Rodica Stănoiu”, şi-a amintit generalul Ureche pentru EVZ.

Forțat să demisioneze după ce a refuzat schimbarea ministrului

Fostul şef al SIPA îşi aminteşte că, după refuzul său, a urmat un adevărat asalt mediatic, dar şi termene foarte scurte date pentru prezentarea unui raport: spre exemplu, au avut de pregătit un dosar de pe o zi pe alta despre activitate SIPA din 1991 şi până în În aceeaşi perioadă a apărut în presă şi dosarul său de securitate. Ureche povesteşte că a înţeles mesajul şi la începutul lunii noiembrie 2003 şi-a dat demisia din fruntea SIPA. A avertizat- o în acel moment pe Stănoiu că nici ea nu mai are mai mult de „3-4 luni” în fruntea Ministerului Justiţiei. Rodica Stănoiu a plecat din fruntea Justiţiei patru luni mai târziu, în martie 2004.

Oprea, suporterul "Profesorului"

Dar cine avea interesul să facă asemenea schimbări în 2003? Apare în scenă un personaj cunoscut pentru modul cum a reuşit să se păstreze la putere timp de aproape 6 ani, deşi nu a intrat niciodată în Parlament cu propriul partid: Gabriel Oprea. Ureche îşi aminteşte că inclusiv acesta i-a sugerat să accepte schimbarea Rodicăi Stănoiu: „În două împrejurări (una dintre ele având loc în cabinetul Procurorului Şef al P.N.A., Ioan Amariei), Gabriel Oprea, un foarte bun prieten al «profesorului» la care m-am referit mai sus şi care îşi dorise portofoliul Justiţiei m- a interpelat: «Domnule Ureche, ce aveţi domnule cu Domnul Profesor?» Acelaşi episod s-a mai repetat odată, când l-am întâlnit pe Oprea la cabinetul altui prieten. Povestesc aceste două episoade întrucât ele sunt de tip mafiot. Adică, acest grup de interese s-a asigurat astfel că pricep pe cine am deranjat”.

SIPA se ocupa de marea corupție, nu de dosare ale magistraților

Dar de unde interesul brusc al unor grupări din PSD pentru SIPA în 2003? Este vorba de informațiile pe care le deținea serviciul. Surprizător, nu este vorba de șantajare a magistraților, ci despre un fenomen despre care aflăm în ultima vreme că este judecat discreționar: corupție la nivel înalt.

„Am prezentat (ca director al SIPA – n.r.) ministrului Justiției, Procurorului General, Președintelui și Primului Ministru note și analize pe teme de corupție la nivel înalt, de tendințe de contaminare sau de cangrenare a unor instituții sau entități ale statului, a semnelor de protejare a marilor corupți de către persoane ce dețineau importante demnități publice. În intervalul februarie 2001- noiembrie 2003 am prezentat 150 de astfel de analize”.

Grupul de la Cluj, gruparea care controla totul

Ureche îl identifică pe Gabriel Oprea ca fiind un membru al celebrului grup de la Cluj. În 2003, clujenii aveau trei oameni în Guvern: Vasile Dâncu, ministrul Informațiilor Publice, Vasile Pușcaș, negociatorul șef în relația cu Uniunea Europeană, și Ioan Rus, ministrul de Interne. În perioada despre care vorbește Ureche, Gabriel Oprea tocmai devenise ministrul Administrație Publice, înlocuindu-l pe Octav Cozmâncă.

Tot în aceeași perioadă Procuror General al României a devenit Ilie Botoș, un alt aproapiat de Gabriel Oprea. „Despre Ilie Botoș, un apropiat al lui Gabriel Oprea, membru în grupul de la Cluj și altor structuri mai oculte am mai amintit. A servit, firesc, celor care i-au asigurat cariera ( a se vedea în acest sens traseul său profesional, inclusiv șefia avută, deloc întâmplătoare, la Serviciul de Informații al Armatei). S-a lăsat umilit de Gabriel Oprea, cunoscut pentru apetitul său de afaceri, jocuri de culise și încercări de aranjamente de dosare penale ale unor interlopi. Amestecul său în problema doctoratelor, cel puțin la Ministerul de Interne, unde domnul Traian Băsescu susține că ar exista 600 de doctori (cei mai mulți în Drept) ar putea indentifica conexiuni interesante și, eventual, anumite potențiale puncte de sprijin ale interlopilor de rang înalt”, susține Marian Ureche.

Demnitarii șantajau afaceriști ca să își predea firmele

Acesta dă un exemplu șocant, deși evită să spune și numele persoanelor implicate: „Astfel, de pildă, una dintre aceste persoane ce s-a aflat în funcții de înaltă demnitate publică avea în jurul său mai multe personaje, ce au fraudat multe milioane de euro, precum și o echipă formată din trei persoane, oameni de afaceri. Această echipă obișnuia să solicite altor oameni de afaceri, români sau străini, avantaje materiale și chiar importante cote părți din afacerile lor. Doi oameni de afaceri români au refuzat. Evident, ei au făcut apoi obiectul unor dosare penale.

Mai mult, cei trei interlopi aflați sub înaltă protecție dispuneau de posibilități de interceptare tehnică (legală sau ilegală) a unor convorbiri telefonice purtate de cei care le stăteau în cale. În aceste condiții, din 2003 și până astăzi limitele războiului cu corupția s-au extins și aceasta tinde să cangreneze importante instituții ale statului și societatea românească, întrucât chiar cei care încearcă să stăvilească corupția, acest fenomen care poate afecta stabilitatea statului, cad pradă ispitelor pecuniare sau de altă natură. Așa, de exemplu, în perioada la care ne referim, o acțiune de culegere de informații de către UM 0215 care documenta și cazuri de polițiști corupți ce dețineau funcții importante în teritoriu a fost anihilată prin distrugerea probelor pe care urma să le vadă, la fața locului, ministrul de Interne. Nu vom zăbovi asupra unor detalii de acest gen, deși sunt mai mult decât grăitoare în legătură cu nivelurile la care a pătruns corupția”.

SIPA a livrat rapoarte despre atentatele din SUA

Marian Ureche povestește că serviciul pe care l-a condus a produs analize și rapoarte inclusiv pe teme care țineau de evenimente exterioare României. „S-au prezentat o serie de evaluări pe diferite probleme majore existente în probleme de sănătate, învăţământ, administraţie de stat şi chiar probleme de interes din afara ţării noastre. O astfel de analiză legată de terorism, s-a referit şi la atentatele de la 11.09.2001 din SUA: Evaluarea respectivă se referea la cauzele atentatului, vulnerabilităţi în sistemul de securitate, la greşela pe care SUA ar face-o dacă ar ataca Irakul, la vulnerabilităţi existente în România şi oportunităţi pe care ţara noastră ar fi trebuit să le exploateze”, își amintește generalul în rezervă.

Ce dosare de corupție a văzut Macovei când a vizitat SIPA?

După dezvăluirile lui Ureche apare o întrebare logică: ce a căutat Macovei în arhiva SIPA? „Întradevăr, în mod logic, această precipitare înseamnă intrarea sa în arhivă – încă din prima zi de ministeriat – însoțită de prietenul său, Dan Tăpălagă, avea loc întrucât Monica Macovei știa foarte bine ce vulnerabilități are. De aici și insistența acuzațiilor legate de faptul că SIPA ar fi intrat în viața intimă a magistraților și nu puține. Multe dintre ele erau bine cunoscute procurorilor din București. Este și motivul pentru care numirea sa la șefia Justițiției a produs stupoare”, povestește Ureche. Numai că tot el dezvăluie că SIPA nu a făcut dosare magistraților, ci dosare de mare corupție. Dacă este așa, întrebare este la ce dosare a avut acces Monica Macovei în noaptea în care a vizitat arhiva? Cât de grave sunt acele dosare de corupție și pe cine privesc, de suntem duși cu atâta dedicație pe pista falsă, conform spuselor lui Ureche, că acolo s-ar afla dosare de șantaj? 

Continuare în ediția de mâine.