Unul dintre cei mai celebri fotbalişi a vorbit despre chinul şi traumele prin care a trecut şi cum toate acestea i-au afectat sănătatea.
Van Basten, unul dintre cei mai valoroși atacanți din toate timpurile, om important în mecanismul construit de Silvio Berlusconi la AC Milan, spune că nici în prezent nu poate să lovească mingea, de plăcere, pe un teren de fotbal.
Glezna mea este fixă, nu puteam trage, nu puteam face nimic cu piciorul
Fostul număr 12 de la Euro 1988, în naționala celebrului Rinus Michels, a fost operat de mai multe ori, înainte de retragere, de celebrul doctor Mertens, în Belgia. Olandezul a dezvăluit că se bucură și de viața fără fotbal: Acum sunt mai în vârstă, am avut o viață fără fotbal în ultimul timp. Încă poți avea o viață bună, există mai mult decât fotbal. Astăzi aș lua o decizie diferită dacă aș avea de ales.
Şi continuă: Astăzi nu pot juca fotbal. Este mult prea dificil, glezna mea este fixă, nu pot trage, nu pot face nimic cu piciorul. În toată viața mea nu a fost o zi în care să nu fi atins mingea de fotbal și, dintr-o dată, s-a terminat! A fost foarte greu, dureros, a declarat Van Basten, pentru BBC.
Van Basten a jucat la Milano și, în calitate de marcator, i-a ajutat să câștige Cupa Europei de două ori, precum și trei titluri din Serie A. Apăruse în vârful fotbalului mondial în 1988, când, recuperându-se după o accidentare de-a lungul sezonului, a aprins Campionatul European. Alături de colegii săi de la Milano, Ruud Gullit și Frank Rijkaard, Van Basten a marcat cinci goluri pentru Olanda, inclusiv un hat-trick (trei goluri ale unui jucător în acelaşi meci) memorabil împotriva Angliei și lovituri decisive în semifinală și finală, olandezii devenind campioni europeni.
Cinci ani mai târziu, cariera sa strălucită s-a încheiat
Avea doar 28 de ani. Van Basten subliniază că ultimul său meci, finala Ligii Campionilor din 1993, când Milan a pierdut 1-0 cu Marsilia, a fost pe același stadion olimpic din München, unde a câștigat finala Campionatului European împotriva Uniunii Sovietice în 1988.
„Am fost la maximul carierei mele”, spune el.... dar, dintr-o dată, în 1993, am jucat ultimul meu meci pe același stadion. Totul a căzut. Au fost foarte multe dureri și probleme. După o mulțime de necazuri cu operațiile, tot șchiopătam. Nu mai puteam face nimic fără dureri crunte. Eram într-adevăr cu handicap și medicii nu m-au mai putut ajuta. Mi-a fost puțin frică...”, povesteşte Van Basten.