Unuia dintre cei mai iubiți preoți bucureșteni i-a ars casa în totalitate. Doar Bibliile și manuscrisele Părintelui Emanuel Ganciu au scăpat de la incendiu
- Dan Andronic
- 5 iulie 2020, 10:00
Părintele Emanuel Ganciu slujea până acum la Biserica de lemn înălțată în incinta Centrului de îngrijire și asistență pentru bătrâni, a rămas fără casă, în urma unui incendiu.
Părintelui Emanuel Florin Ganciu, prezent la mai toate manifestările civice românești începând cu Piața Universității 1990 și cunoscut bucureștenilor de la omagierile anuale susținute la mormântul lui Eminescu, i-a ars în totalitate casa în urmă cu câteva zile. Cauzele rămân să fie investigate mai aprofundat.
După cum a arătat pe contul său de Facebook dr. Mihai Tirnoveanu, unul dintre voluntarii care au fost prezenți rapid alături de duhovnicul iubit de credincioși, de la incendiul devastator s-au salvat doar bibliile și manuscrisele unei lucrări importante despre românitate, la care scria Părintele Emanuel Ganciu de mai mulți ani.
"Din casă nu a mai rămas nimic. Au rămas însă, bibliile, manuscrisele Părintelui și nețărmurita lui credință, încrederea Sfinției Sale și a doamnei preotese, că această încercare de la Dumnezeu este un alt început de drum, încrederea că până la iarnă vor avea o nouă căsuță în care Biblia și manuscrisele să stea pe un raft din bibliotecă. Încrederea că românii nu-l vor lăsă la greu. Acest lucru depinde de fiecare dintre noi, fiecare bănuț trimis în contul Ganciu Doinița - Raiffeisen Bank RO05 RZBR 0000 0600 1759 9692, contează foarte mult", a scris doctorul Mihai Tirnoveanu în apelul său la solidaritate creștinească.
Părintele Galeriu a văzut viitorul familiei Părintelui Ganciu
Părintele Emanuel Ganciu a fost fiu duhovnicesc al Părintelui Constantin Galeriu, despre care scria în revista Familia Ortodoxă că a avut darul înaintevederii, oferind, între altele, și câteva exemple din viață să personală, pe care le redăm aici:
"Părintele Galeriu este recunoscut că unul din cei mai mari predicatori ortodocşi români contemporani. Părintele nu respectă niciun şablon omiletic, dar avea cuvinte de foc, cuvinte care zguduiau, trezeau la viaţă, îţi răspundeau la întrebări înainte de a i le pune. Răspundea la întrebări esenţiale, care atingeau temelia lucrurilor, a existenţei, care redau sensul pierdut al multor vieţi.
Părintele drag al nostru avea şi darul înaintevederii. Soţia mea, care avea o tumoare tiroidiană foarte mare – doctorii îi spuneau „nodul”, dar era de mărimea unui ou de gâscă –, a fost sfătuită de cel mai bun doctor endocrinolog din ţară să se opereze. S-a dus la părintele nostru, care îi era şi ei duhovnic, să îi dea binecuvântare pentru operaţie. Era deja programată. Părintele s-a rugat câteva clipe, apoi i-a zis: „Doiniţa, tu nu eşti de operaţie. Caută să te trateziˮ.
Cuvântul duhovnicului versus cuvântul celui mai bun specialist din ţară! Povestea e mai lungă şi nu poate fi redată aici în amănunt. Cert e că, internându-se totuşi, a făcut un blocaj renal în spital, a scăpat că prin urechile acului de la moarte şi operaţia s-a amânat. Între timp, a găsit un medic care i-a prescris un tratament care a scăpat-o de tumoare fără operaţie. Aşa cum i-a spus părintele după câteva clipe de rugăciune.