Uniunea Europeană încearcă prin stimuli monetari și fiscali să readucă economia pe linia de plutire prin măsuri monetare și fiscale. În ciuda sumelor amețitoare care se vehiculează, unii experți consideră că există factori care afectează grav sănătatea economiilor din cele 27 de state membre. Iar de unii dintre aceștia sunt responsabili politicienii.

"În ciuda unui lanț nesfârșit de stimuli monetari și fiscali, zona euro dezamăgește în mod constant în ceea ce privește creșterea economică și crearea de locuri de muncă. Unul dintre motive este legat de demografie. Niciun stimul monetar și al cheltuielilor publice nu poate compensa impactul pe care o ppopulație în vârstă îl are asupra consumului și creșterii economice, așa cum se vede și în Japonia", scrie faimosul economist spaniol Daniel Lacalle pe blogul său.

Prețul energiei, marea problemă a industriei europene

Lacalle a observat, însă, și unal doilea factor pe care mulți îl trec cu vederea, deșicifrele dovedesc că e vorba de o problemă cât se poate de seerioasă. Competivitatea industriei europene este afectată din cauza prețurilor necompetitive ale energiei electrice. Ca să vă faceți o idee despre ce povară serioasă reprezintă electricitatea, Lacalle face comparația cu Statele Unite, "Prețul electricității pentru consumatorii casnici din Uniunea Europeană între 2010 și 2014 au fost în medie de aproape 240 USD / MWh, în timp ce în SUA media fost de aproape 120 USD / MWh, adică jumătate din prețurile înregistrate în UE. Prețurile benzinei și benzinei au fost, de asemenea, de două ori mai mari în Uniunea Europenă în comparație cu Statele Unite", scrie economistul spaniol folosindu-se de datele furnizate de globalenergyinstitute.org.

Această tendință se menține și în zilele noastre. În 2020, prețul mediu al energiei electrice pentru consumatorii rezidențiali din Europa a înregistrat o creștere de 13% față de prețul mediu înregistrat în urmă cu zece ani.

"Subvențiile pentru energia regenerabilă (curată) joacă un rol important. În Germania, prețurile la energia electrică în gospodării au crescut dramatic din 2006. Mai precis cu 57% între 2006 și 2019, în timp ce țara a investit peste 150 de miliarde de euro în subvenții pentru surse regenerabile, potrivit iaee.org. Prețul energiei reprezintă așadar numai 23% din factura medie a gospodăriei, în timp ce primele pentru energie regenerabilă reprezintă 21%, iar costul rețelelor 24%. Astăzi, Germania depinde în proporție de 24% de cărbune și în procent de 12% de gaze naturale în ceea ce privește energia (https://www.cleanenergywire.org/factsheets/what-german-households-pay-power).

O politică greșită?

Impozitele fac diferență. Ponderea acestora a crescut constant, de la 25,6% în 2011 la 40,3% în 2020, cu rate de până la 66% în Danemarca și 53% în Germania.

Media taxei pe valoarea adăugată (TVA) în UE este de 15,5% din prețul total și variază de la 4,8% în Malta la 21,2% în Ungaria.

"Aceste prețuri ridicate ale energiei, în cazul în care întreprinderile și gospodăriile se confruntă cu impozite masive și costuri fixe, funcționează ca o povară pentru creștere și competitivitate. Chiar și în Germania, unde industriile exportatoare sunt scutite de taxe regenerabile, diferențele față de Statele Unite și China în ceea ce privește costurile energetice rămân prea mari și fac ca majoritatea industriilor să piardă din competitivitate. Trebuie să ne amintim că aceste costurile cu energia pot reprezenta până la 30% din toate costurile pentru un produs. Creșterea costurilor fixe în factura energetică înseamnă o povară a fondului de rulment pentru întreprinderi și duce inevitabil la crearea a mai puține locuri de muncă reduse, deoarece cele mai importante investiții pe care trebuie să le facă producătorii industriali sunt energia și forța de muncă. Un factor negativ cheie în Europa este costul emisiilor de CO2, care este un impozit ascuns pe care guvernele îl colectează din vânzarea autorizațiilor de emisie. Prețul permiselor de CO2 a crescut la niveluri record pe măsură ce statele membre limitează permisele în timp ce cererea crește. Acest cost este achitat în fapt sde consumatori, în timp ce guvernele colectează miliarde de euro din vânzarea lor. Pe măsură ce obiectivele europene de reducere a emisiilor se accelerează, este posibil ca această taxă ascunsă să penalizeze producătorii și consumatorii la un nivel și mai ridicat.

Politica bate economia

Uniunea Europeană este responsabilă de aproximativ 9% din emisiile globale de CO2, dar suportă 100% din cost, întrucât restul economiilor mari nu impun o povară atât de grea consumatorilor. În plus, taxa pe CO2 nu a funcționat. Singurul motiv pentru care emisiile Uniunii Europene scad este legat de faptul că are o creștere mai slabă decât coompetitorii din alte regiuni ale lumii. Chiar și Statele Unite au redus emisiile mai repede din 2007. „Emisiile de carbon ale Statelor Unite au scăzut de la vârful din 2007, iar reducerea emisiilor din SUA a depășit toate țările care au rămas în Acordul de la Paris. Ceea ce este trist este că factorii cheie ai reducerii emisiilor de carbon din UE sunt creșterea economică mai redusă și relocarea industrială în alte zone de pe glob. ceastă povară asupra competitivității nu este doar un factor negativ pentru industriile existente, ci un element cheie în decizia de a se muta în alte țări. Piețele energetice concepute politic nu fac doar ca Uniunea Europeană să piardă competitivitatea, ci reduc și creșterea potențială și crearea de locuri de muncă. După toate aceste observașii susținute de cifre, concluzia lui Lacalle este că "nu există nimic negativ în tranziția către o energie mai curată dacă aceasta este competitivă și nu generează efecte mai mult negative decât pozitive. Problema în Uniunea Europeană este că tranziția energetică a fost concepută politic și nu este determinată de concurență și tehnologie. Subvențiile greșite și măsurile fiscale au dus la costuri fixe mai mari și la prețuri ridicate pentru consumatori. În loc să intervină puternic, politicienii ar fi trebuit să încurajeze concurența deschisă între sursele regenerabile de energie și inovațiile în materie de gaze naturale. Alternativa ar fi fost mai bună și mai ieftină", scrie economistul spaniol pe dlacalle.com.