De ieri au început alegerile europarlamentare. Marea Britanie la 23 mai. România la 26 mai. De ce ar trebui să ne prezentăm la urne? De ce avem nevoie de Uniunea Europeană? De ce e important să mergem la vot și să ne alegem reprezentanții? Firește, să votăm și la referendum, pentru menținerea și în România a principiilor și valorilor europene.

Asta pentru că Uniunea Europeană e o realitate tot mai palpabilă, tot mai solidă, cu o putere fantastică, benefică și invizibilă, de care avem cu toții nevoie. Pentru că vorbim despre a doua forță economică a lumii, după Statele Unite și înaintea Chinei. Dacă rămâne unită și-și respectă propriile principii și valori, aruncând peste gard populiștii de toate culorile și falșii pro-europeni suveraniști acoperiți prin partide tradiționale.

 

Statele europene nu pot conta în viitoarea guvernanță globală decât împreună. Modul de viață occidental, lumea bazată pe reguli, Europa întreagă, liberă și în pace nu se poate realiza decât împreună. Nici Statele Unite nu pot răzbi în lumea de mâine singure, de aceea reclădirea relației transatlantice, cu dublarea capabilităților militare și un acord comercial măcar pentru mărfurile industriale, pentru început, e necesar viitoarei piețe de un miliard, obținută prin cumularea pieței europene cu cea americană, o piață capabilă să facă față înfruntărilor globale ale viitorului. Cu coerență, convergență, solidaritate, coeziune și unitate ce pot fi asigurate numai de valorile și principiile comune, de respectarea lor strictă, în litera și spiritul lor, fără relativizări, flexibilizări și interpretări creative ale unora asupra regulilor europene, care sunt foarte clare și fixe. Și la care am achiesat cu toții.

 

Europa își are propriile probleme, majoritatea venind din istorie. E o construcție vie din state naționale, care au hotărât să dea naștere unui construct post-modern comun ce s-a dovedit cea mai palpabilă și mai solidă realitate exact atunci când euroscepticii și anti-europenii, populiștii de toate culorile îi cântau prohodul. Aveți vreo îndoială? Uitați-vă la Marea Britanie, care se chinuie să iasă din UE după ce a păcălit populația cu Brexitul, în același timp nu știe cum să rămână mai aproape de UE, pentru a beneficia de acordurile sale comerciale, de aquis-ul european, de normele și forța pe care o reprezintă Uniunea. O Uniune departe de a fi perfectă, care trebuie adaptată și reformată constant, dar care e atât de necesară și de prezentă în viața de zi cu zi.

 

Cel mai puternic liant rămân valorile comune: democrație reprezentativă, libertate, demnitatea omului, stat de drept, libertatea mediei, echilibrul și controlul reciproc al puterilor în stat, supremația legii. Și Lumea bazată pe reguli e tot o caracteristică a noastră. UE a fost creată cu scopul de a asigura securitate ca bun comun. Am dezvoltat perceptele și am ajuns la prosperitate ca bun comun, dar acum revenim din nou la securitate, odată ce lumea se schimbă, ordinea și pacea e amenințată. Sub diferite forme de agresiune, interne și externe, pentru că spațiul digital și descoperirile tehnologice nu mai fac diferența între interior și exterior, nu au frontiere. Asta înseamnă mult mai multe lucruri azi. UE trebuie să se adapteze, să își dezvolte instrumentele și pentru pacea, stabilitatea și prosperitatea în vecinătate, și pentru atractivitatea propriilor valori și principii. UE e bazată pe valori și principii comune și reclamă bunuri și avantaje comune. Asta constituie forța UE.

 

Trebuie să asigurăm protecția frontierelor, în comun. Trebuie să realizăm uniunea bancară completă. Asta ajută și la supervizarea finanțărilor unor partide populiste, și la blocarea spălării de bani ai potentaților și oligarhilor ruși în băncile europene. Și ajută și la blocarea finanțărilor cu bani negri a corupției și mai ales a proiectelor de război informațional în inima Europei. Duce și la coeziune strategică și e un proiect de bun comun. Cetățenii au văzut că lucrurile bune au mers la alții și sunt gata să chestioneze redistribuirea resurselor în societatea lor proprie. Așa pot ajunge, prin păcăleală, și pe mâna populiștilor. Și asta înseamnă că nu am reușit să convingem.

 

Poate deveni UE o forță globală? Unde suntem? Ne extindem? Schimbăm natura UE? Sunt cetățenii pregătiți pentru asta? Suntem credibili ca soft power? Principiile și valorile comune, politicile comune, au devenit o forță reală. Și față de statele membre, și față de terți. Unele partide populiste, ajunse să conducă statele, se lovesc în dorința lor de a deturna politicile, de a fenta regulile și de a păcăli angajamentele de forța și coerența Uniunii Europene.

 

La început a fost simplu să dai vina pe Bruxelles și pe Comisia Europeană pentru tot ce e rău în cele ce faci și să îți asumi toate avantajele generate de apartenența la UE, ca și cum ar fi propriile realizări. Acum deranjează “birocrații și funcționarii UE, nealeșii” pentru că aplică regulile și sunt gardienii tratatelor, așa cum au convenit toate statele membre. Nu Comisia a stabilit regulile cu cotele de migranți, ci Consiliul European, adică statele membre. Nu Comisia a stabilit și monitorizează MCV-ul pentru România, ci statele membre. Nu Comisia blochează intrarea României în Schengen(invocând motive politice ce țin tot de MCV, independența justiției și combaterea corupției, deci de reguli commune convenite) ci tot statele membre.

 

Avantajul UE e că discută. Asta poate duce la consens. Asta e puterea UE. Și asta contează. Asta determină forța comună și guvernarea comună, și ajustarea politicilor față de interesele tuturor. Dar această forță și acest avantaj, această putere invizibilă poate dispare, dacă apar relativizări de principii, interpretări creative a regulilor și prea mulți politicieni care preferă să facă totul pe cont propriu, de capul lor, ignorând baza comună și angajamentele luate la constituirea sau intrarea în UE. Obiectivul UE e distribuția corectă a puterii și bunăstării între statele UE. Când un politician contestă principii și norme europene, contestă și distribuția corectă a puterii și bunăstării. Și partea sa din această putere. Asta e forța UE. Și pe asta o poate pierde.

 

UE are putere doar unită. UE are putere de constrângere blândă, invizibilă, dar teribilă. O resimt cei ce vor să iasă, dar constată că au nevoie de această putere pe care o pierd, vezi Marea Britanie. Constrângea e benevolă și auto-asumată prin contractul originar a pieței comune, securității și prosperității, a puterii ca bun comun. Se realizează prin Tratatele la care UE e parte, prin puterea sa comercială, prin acorduri cu terții și, în primul rând, prin putere sa normativă. Și prin modelul său. Modelul său de viață, modelul social european, care e extrem de atractiv. De aceea e o asemenea atracție de a te alătura UE, dacă nu, măcar de a trăi în Uniunea Europeană.