Istoria relațiilor dintre Serbia și fosta sa provincie Kosovo, care și-a declarat independența în 2008, este alcătuită din mult prea multe acorduri încălcate și tensiuni în creștere pentru ca Uniunea Europeană să strige prea repede „Victorie!”. Însă, luni, 27 februarie, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, Josep Borrell, a vrut să pară optimist făcând public ceea ce el a numit „o bază nouă și durabilă” pentru a asigura o „normalizare” a relațiilor dintre aceste două țări balcanice rămase într-un conflict înghețat care le blochează calea către aderarea la UE.

„Președintele sârb Aleksandar Vucic și prim-ministrul kosovar Albin Kurti au convenit că nu este necesară nicio discuție suplimentară”, a spus Borrell despre conținutul textului de unsprezece articole publicat după ce a fost negociat, din septembrie 2022, prin medieri diplomatice cu cele două capitale, și cu implicarea strânsă a Statelor Unite. 

Șeful diplomației europene a recunoscut totuși imediat „că sunt necesare alte negocieri privind condițiile de aplicare”, invocând data de 18 martie pentru o nouă întâlnire între cei doi lideri.

Kurti a declarat după întâlnirea de la Bruxelles că este gata să semneze documentul imediat, dar președintele sârb a răspuns că preferă „să aștepte planul de implementare” înainte de a semna un text deosebit de greu de acceptat pentru partea sârbă. Proiectul de acord cere ca Belgradul să „respecteze integritatea teritorială” a fostei sale regiuni, „să recunoască” actele de identitate kosovare, să stabilească o „misiune permanentă” la Pristina și să înceteze „blocarea aderării sale” la organizațiile internaționale.

Un pas uriaș, ținând cont că Serbia încă refuză să recunoască independența Kosovo și i-a blocat până acum aderarea la ONU. „O recunoaștere de facto”, dă asigurări o sursă europeană. În schimb, partea kosovară se angajază să înființeze o Comunitate a Municipalităților Sârbe care să reunească primăriile în care minoritatea sârbă, care reprezintă aproximativ 100.000 de locuitori din cei 1,9 milioane de kosovari, este majoritară. 

Principiul unei asociații care să permită „un nivel adecvat de autogestionare” fusese deja consemnat într-un acord anterior semnat în 2013, dar Pristina nu i-a dat curs până acum.

„Mult potențial”

„Avem o istorie destul de lungă de acorduri neimplementate”, a recunoscut Borrell. Ales prim-ministru în 2021, Albin Kurti, un naționalist albanez de stânga, pare însă gata să înființeze această asociație - a cărei existență până acum a refuzat-o mereu - în schimbul recunoașterii independenței. Dar și-ar dori ca aceasta să fie ultima etapă a acordului de normalizare cu Belgradul, în timp ce președintele Vucic vrea să facă din aceasta o condiție prealabilă.

Marja de manevră a Serbiei, țară susținută istoric de Rusia, pare totuși limitată, întrucât războiul din Ucraina a izolat Belgradul pe scena europeană. „Au spus: trebuie să acceptați acest plan, altfel va trebui să vă confruntați cu o întrerupere a procesului de aderare europeană, o oprire și retragere a investițiilor, precum și o serie de măsuri economice și politice care vor face mult rău Republicii Serbia”, a spus Vucic înaintea întâlnirii de luni, unde a apărut fără zâmbet pe față.

„Acest plan are foarte mult potențial”, consideră Engjellushe Morina, cercetătoare în cadrul think tank-ului Consiliului European pentru Relații Internaționale. „A fost dezvoltat din perspectiva securității în Europa. După declanșarea agresiunii ruse în Ucraina, UE a înțeles că trebuie să-și revizuiască atitudinea față de Balcani, o regiune nu foarte pașnică și foarte apropiată /de UE/. Cinci state membre UE (Spania, Slovacia, Grecia, România, Cipru) încă nu recunosc independența Kosovo, dar susțin ferm acest proces și s-ar putea răzgândi rapid dacă conflictul va fi rezolvat, potrivit lemonde.fr

Vineri, însă, un înalt oficial european a subliniat încercările Rusiei de a submina negocierile pentru a-și păstra astfel influența într-o regiune esențială din punct de vedere geopolitic pentru UE. Ambasadorul Rusiei la Belgrad a dat deja asigurări că ţara sa va continua să se opună aderării Kosovo la ONU.

(Traducerea Rador)