Într-o seară caldă de vară din iulie 2005, președintele rus Vladimir Putin, alături de cancelarul german și președintele francez la acea vreme, Gerhard Schroder și Jacques Chirac, au privit cum un spectacol de artificii generos a distra o mulțime numeroasă în orașul baltic Kaliningrad.

În comemorarea a 750 de ani de la întemeierea a ceea ce fusese cândva orașul prusac Konigsberg, guvernul rus care moștenise Kaliningradul după cucerirea acestuia de către Uniunea Sovietică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial organizase festivități elaborate pentru a-și celebra istoria complexă.

Kaliningrad, o altă zonă foarte sensibilă, ce va decide Vladimir Putin

Pentru Putin, Kaliningradul a avut o importanță atât personală, cât și strategică, ca regiune în care crescuse soția lui de atunci și ca simbol al revenirii Rusiei la statutul de mare putere prin expansiunea navală aproape de inima NATO. Ca o exclavă care fusese predată Republicii Sovietice Ruse sub URSS, Kaliningradul a rămas sub controlul Moscovei chiar și după ce granițele sale au fost tăiate de restul Rusiei, când Lituania și-a declarat independența la prăbușirea Uniunii Sovietice.

În timp ce participarea lui Schroder și Chirac la festivitățile din 2005 a fost menită să semnaleze parteneriatul Rusiei cu cele mai puternice state ale Europei, lipsa invitațiilor adresate liderilor polonezi, suedezi sau lituanieni a transmis un semnal mai de rău augur despre cine credea Putin că ar trebui să ia deciziile în jurul Mării Baltice.

Îngrijorarea că diviziile blindate rusești ar putea ocupa decalajul Suwalki - frântura de teritoriul polonez care separă Kaliningradul de Belarus - pentru a separa statele baltice de restul NATO a determinat atât guvernul polonez, cât și cel lituanian să-și consolideze apărarea în jurul exclavei, în timp, până la actualul război ruso-ucrainean.

Isteria de război promovată de regimul Putin poate suprima nemulțumirea pe termen scurt, dar prejudiciul economic cauzat de războiul lui Putin împotriva Ucrainei și sancțiunile pe care UE le-a pus în aplicare ca răspuns exacerbează presiunile care se construiau deja în regiune.

Unde se află un mare butoi cu pulbere a Europei. Vladimir Putin urmează să ia o decizie și în această zonă

Ca exclavă înconjurată de teritoriul UE, Kaliningrad rămâne mult mai expus la impactul acțiunilor UE decât orice altă parte a Rusiei. Măsura în care Kaliningradele au o experiență mai extinsă cu viața în UE decât cea mai mare parte a populației Rusiei este, de asemenea, o sursă de distincție culturală care se poate reafirma împotriva presiunii din partea Moscovei în moduri volatile.

Particularitățile geografice și istorice care definesc identitatea Kaliningradului nu înseamnă că există o perspectivă realistă a tipului de „separatism” pe care mulți din Rusia îl consideră o amenințare. Puținii activiști care au pledat pentru cauze separatiste sunt o fărîmă excentrică, fără influență politică sau culturală.

Măsura în care o fantezie paranoică a separatismului Kaliningrad susținut de Germania a devenit o temă comună în discursul naționalist și militar rus, de asemenea, deschide riscul ca orice ciocnire între părți ale populației regiunii și autoritățile statului să poată fi interpretată rapid de Moscova ca un semn că Statele UE și NATO plănuiesc să profite de necazurile Rusiei în Ucraina printr-o așa-numită revoluție de culoare la Kaliningrad.

Pentru UE, riscurile din jurul Kaliningradului sunt greu de calibrat. Regiunea a rămas liniștită, deoarece un sentiment de patriotism amestecat cu o represiune strictă a regimului a descurajat orice expresie deschisă de disidență. Cu toate acestea, agravarea crizei cu care se confruntă locuitorii săi înseamnă că are potențialul de a deveni un punct geopolitic de presiune între UE și Rusia, la fel de volatil ca tot ce s-a observat între Ucraina și Belarus.

sursa: businessinsider.com