Am ratat Centenarul! Oamenii politici au fost atât de ocupați de cearta lor inutilă, de micile sau marile ciordeli publice, de împărțirea ciolanului încât primul centenar a fost un fiasco. Degeaba au prelungit până prin 2020 Centenarul că tot un mare făs a fost…Dureros și penibil. Lipsă de instinct național!!!
De atunci o mână de patrioți încercă să recupereze ceva, să sărbătorească… Pe 4 februarie 2023, Palatul Cercului Militar Național împlinește 100 de ani. Este un strălucit Centenar care în mod real, nu doar simbolic se împletește cu Centenarul Națiunii Române. Pe 4 februarie 1923 așa cum stă atestat în presa și documentele de epocă, dar și pe pisania de pe monumentalul monument national, în prezența Regelui Ferdinand I al României și a Reginei Maria a României, a ministrului de război, generalul Gheorghe Mărdărescu, și a comandantului Corpului 2 Armată, generalul Ștefan Holban, are loc inaugurarea oficială, solemnă, a Palatului Cercului Militar. În mod deosebit trebuie remarcat că la inaugurare nu a fost invitat niciun om politic. Istoricul Petre Otu remarca “În legătură cu festivitatea inaugurării se impun câteva observaţii.
Mai întâi se constată absenţa oamenilor politici, lucru oarecum neobișnuit, deoarece politicienii, în general, nu scăpau asemenea ocazii. Credem că este vorba de o situaţie atent gândită. Practic, s-a dorit ca inaugurarea să fie o ceremonie strict militară și nu una în care oamenii politici să-și facă o așa numită campanie electorală. Armata era o instituţie apolitical și, de aceea, trebuia evitată transformarea ei în tribună pentru politicieni. Prin urmare, au participat doar regele, care era capul oștirii, și ministrul de resort”. Până și construcția acestui legendar monument are o istorie fabuloasă.
Palatul Cercului Militar Național a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar, pe un teren mlăștinos. Din cauza solului umed, mlăștinos și nisipos, în 1912 la începerea lucrărilor, la recomandarea inginerilor Anghel Saligny și Elie Radu se adoptă soluția unei fundații pe piloni de stejar, înfipți în terenul de sub fosta mlaștină. Istoricul Petre Otu notează în volumul “Cercul Militar Naţional”, Editura militară, București, 2011 că “soluţia propusă era originală, ea constând în baterea unor piloni de lemn peste care să se toarne placa de beton armat. Combinată cu un sistem de drenaj eficient, aceasta a asigurat soliditatea edificiului. Să nu uităm, totuși, că eram în epoca de pionierat a betonului armat, descoperit în 1867 de grădinarul francez Joseph Monier.
Inginerii români, între care s-a remarcat Anghel Saligny, au utilizat cu succes această nouă metodă care a revoluţionat construcţiile(…)Pilonii aveau 25 cm diametru și 78,5 cm circumferinţă și au fost bătuţi până la cota de 7,50 m”. Clădirea a rezistat cu brio un Centenar și iată că a demonstrat în cei 100 de ani de activitate aproape neîntreruptă că este o Instituții de Interes Național. Care s-a comportat precum un stejar în fața furtunilor și a mlaștinilor istoriei! În prefața volumului amintit colonel Cristian Dorca, Directorul Cercului Militar Naţional scrie ceva pe care unii încercă să o uite: “Militarii au nevoie de o aleasă educaţie morală și de o deschidere culturală în spiritul valorilor naţionale și al valorilor militare”.
Cercul Militar Naţional este una dintre cele mai vechi instituţii militare românești, având practic vârsta Independenţei ţării. Iar reînflorirea lui sub conducerea excepțională a general-locotenent dr. Cătălin Zisu arată că întotdeauna Armata a fost iubitoare de glie, dar și de cultură. Numai puțin de 14 generali am numărat eu în Academia Română de-a lungul timpului.
Închei cu un citat din domnul general Cătălin Zisu. Nu ca să-l laud, ci pentru că merită, fiind de decenii un protector al culturii în instituția militară: “Vocaţia spirituală a elitei militare, recunoscută de nenumărate ori la nivel academic și reprezentată de-a lungul timpului de personalităţi ilustre, intrate în panteonul culturii naţionale, reprezintă un blazon de mare onoare pentru Armata României. Aceasta a fost însăși raţiunea înfiinţării Cercului Militar Naţional, care, în aproape un secol și jumătate de existenţă, s-a dovedit a fi un spaţiu al marilor virtuţi, o temelie a continuităţii unor valoroase tradiţii. Aflată în chiar centrul Capitalei, în monumentalul Palat al Cercului Militar Naţional – remarcabilă bijuterie arhitectonică –, această instituţie cultural-știinţifică și educaţională de interes naţional este un reper cultural important, un obiectiv reprezentativ nu doar pentru imaginea Armatei, ci și a ţării”. La mulți ani!
Recomandările noastre
