Aspretele, cunoscut și sub numele de peștele fosilă, nu a mai fost surprins în imagini de 8 ani. Redescoperirea lui într-un râu din Munții Făgărașului este o surpriză extrem de plăcută pentru cunoscători.
Și asta nu numai pentru faptul că acest pește nu a evoluat prea mult de pe vremea ultimilor dinozauri, ci pentru că prezența lui este p dovadă că habitatelor acvatice sunt sănătoase. Conform cercetătorilor cercetători și activiștilor de mediu, acest pește este extrem de sensibil și nu reușește să supraviețuiască în orice condiții.
Filmat şi fotografiat pe Valea Vâlsanului
Acum a fost filmat şi fotografiat pe Valea Vâlsanului, din Munţii Făgăraş, de doi membri ai echipei care gestionează zona de pescuit de pe râul Vâlsan.
Surprinderea aspretelui pe timpul zilei este și ea un fapt neobișnuit.
Ne puteți urmări și pe Google News
Aspretele a fost descoperit în 1956 de Nicolae Stoica, student la acea vreme la Facultatea de Biologie. Potrivit specialiștilor, a trăit și acum mai bine de 65 de milioane de ani. Habitatul de atunci al aspretelui cuprindea râurile Argeș, Vâlsan și Doamnei. Astăzi, cercetătorii spun că exploatarea albiilor râurilor și barajele au făcut ca peștele fosilă să mai trăiască doar pe un sector de câteva sute de metri din râul Vâlsan.
Alpinistul Alex Găvan a iniţiat anul trecut o campanie de salvare a acestui pește. Planul de acțiune național este acum în dezbatere publică la Ministerul Mediului, notează știriletvr.ro.
Se hrănește cu larve de insecte acvatice
Potrivit Wikipedia, Aspretele (Romanichthys valsanicola) este un pește dulcicol, de 10–12 cm, din familia percidelor percidelor, care trăiește apele repezi de munte din România.
Are corpul alungit, aproximativ cilindric în regiunea anterioară, comprimat lateral în regiunea posterioară și acoperit cu solzi ctenoizi relativ mari. Capul este mare și ușor comprimat dorso-ventral. Gura este mică, așezată subterminal și este înzestrată cu dinți mărunți. Are două înotătoare dorsale, apropiate între ele, prima este scurtă și cu raze țepoase drepte, iar a doua cu raze moi. Înotătoarea anală are o bază scurtă. Înotătoarele ventralele sunt dispuse mult înainte. Coloritul corpului este brun-cenușiu pe spate, cu pete mai întunecate, iar abdomenul alb-gălbui. Câteva șiruri de pete întunecate străbat înotătoarele dorsale, pectorale și caudală.
Se hrănește cu larve de insecte acvatice. Își depune icrele pe pietre, în a doua jumătate a lunii mai. O femelă depune aproximativ 120-150 de icre pe sezon.
Recomandările noastre
