Părinți - copii. Oamenii de știință au descoperit că cei mici nu se aseamănă atât de mult cu părinții lor pe cât credeam odată, așa că s-ar putea să nu mai fie vorba de „așa tată, așa fiu” sau de „mărul nu cade departe de pom”.

Potrivit unui studiu recent, oamenii nu-și moștenesc prea mult personalitatea - atât de mult încât copiii părinților sunt doar marginal mai susceptibili decât străinii de a avea temperamente similare. The Times relatează că cercetătorii evaluează conștiinciozitatea, agreabilitatea, deschiderea, neuroticismul și extrovertirea copiilor adulți și a părinților pe baza trăsăturilor de caracter ale acestora.

Pe lângă rudele de „gradul doi”, cum ar fi bunicii și nepoții, studiul a examinat și frații

Potrivit The Times, studiile au analizat cât de asemănătoare tind să fie rudele prin evaluarea propriilor personalități. Acest lucru, însă, poate avea un defect, deoarece oamenii nu au încredere în propriile evaluări.

În noul studiu au fost folosite date de la „donatori de gene” din cadrul Estonian Biobank, o bază de date creată în anul 2000. În ea există peste o mie de perechi de rude. Pe lângă evaluarea propriilor calități, fiecare participant a fost rugat să localizeze un al doilea furnizor de opinii, sau „informator”. 

Pentru a crea un model al personalității unui participant, autoevaluările și evaluările informatorilor au fost combinate.

Potrivit cercetătorului principal al studiului, René Mottus de la Universitatea din Edinburgh, rezultatele au indicat că factorii genetici care determină părinții și copiii să aibă trăsături de personalitate similare au reprezentat aproximativ 42% din variația trăsăturilor de personalitate dintre participanți.

Părinți - copii, o relație cu multe aspecte profunde

Această cifră, care a crescut de la o medie de 25% a fost mai mare decât se credea anterior, dar tot face imposibilă determinarea personalității unui copil doar prin simpla cunoaștere a părinților săi. Studiul a examinat rezultatele unui test de personalitate dat unui grup de părinți și copiilor lor adulți, informându-i că se încadrează în treimea inferioară, mijlocie sau superioară a populației pentru o anumită trăsătură.

Conform teoriei, doar 39% dintre copii ar aparține aceleiași categorii ca și părinții lor. În schimb, 33% ar fi total diferiți. Potrivit lui Mottus, „pentru orice trăsătură de personalitate dată, mai mult de 60% dintre copii se află într-o categorie diferită de cea a părinților lor”.

Altfel spus, există un anumit grad de similaritate între părinți și copii în comparație cu indivizii aleatorii, dar nu suficient pentru a putea prezice trăsăturile unui copil din cele ale părinților. „Așa tată, așa fiu” este un proverb / o zicală care pare să existe în aproape toate limbile importante, a continuat el. Acest lucru se datorează, probabil, faptului că oamenii au o înțelegere înnăscută a acestuia, dar se pare că această intuiție nu este în întregime exactă.

Un „pre-print” al studiului este disponibil pe site-ul PsyArXiv. Deși a fost trimis la o revistă, evaluarea colegială este încă în curs.

sursa: .express.co.uk