Un francez se judecă cu Banca Naţională a României (BNR) şi Ministerul Economiei şi Finanaţelor de cinci ani pentru o datorie de 2.500 de franci aur, în valoare de aproximativ 50.000 de euro, bani depuşi încă din anul 1929, informează Mediafax.
Thierry Lemarchand a cerut să i se restituie valoarea unui titlu la purtător din anul 2003, în baza Ordonanţei de Urgenţă 190 din 2000. Ultimul cupon i-a fost plătit familiei sale în 1927, depozitul având ca termen de returnare 1 iulie 1970.
"Reclamantul este deţinătorul titlului 026906 emis de Statul Român ca titlu la purtător pentru un depozit în aur de 2.500 de franci aur care trebuiau să fie plătiţi prin cupoane până în 1.07.1970, ultimul cupon fiind încasat în 1937. După începerea celui de-al Doilea Război Mondial, nu au mai fost efectuate plăţi de către statul român pentru depozitul în aur, iar după terminarea războiului, statul român a devenit stat comunist, a suspendat plăţile externe, confiscând toate activele bancare particulare", arată Lemarchand în actele din dosarul de pe rolul Tribunalului Bucureşti.
Francezul susţine, prin intermediul avocaţilor, că titlul este un depozit rentă în aur la purtător şi reprezintă o datorie consolidată a statului, fiind prioritară faţă de datoria externă neconsolidată, faţă de orice altă datorie a statului român.
Iniţial, în 2004, Judecătoria Sectorului 1 i-a admis acţiunea, la fel şi Tribunalul Bucureşti, însă în a treia fază procesuală, Curtea de Apel Bucureşti a trimis dosarul spre rejudecare.
În iunie anul acesta, Judecătoria Sectorului 1 a respins acţiunea lui Thierry Lemarchand pentru că Banca Naţională a României nu are calitate procesuală pasivă şi pentru că datoria s-a prescris, deoarece trebuia formulată în maximum trei ani după 1989.
De partea cealaltă, apărătorii lui Lemarchand susţin că datoria nu s-a prescris deoarece ar intra sub incidenţa Legii privind datoriile în metale preţioase.
Recomandările noastre
