Volumul de patru nuvele, distins cu Premiul Goncourt pentru Nuvelă în 2010, "Concert în memoria unui înger" va apărea, în curând, la Editura Humanitas.
Tradus din franceză de Simona Brânzaru, volumul cuprinde personaje precum o criminală achitată de justiţie, un preşedinte al Franţei îndrăgostit, un marinar şi chiar imaginea Sfintei Rita, patroana cauzelor pierdute.
Lucrarea are ca temă centrală relaţia dintre predestinare şi posibilitatea de schimbare, de răscumpărare a greşelilor.
Fragment din nuvela "Concert în memoria unui înger"
La cinci dimineaţa Axel l-a somat pe Chris să-l spele, să-l îmbrace, să-l aşeze în fotoliul cu rotile şi să-l conducă la maşină. În cenuşiul unui răsărit tern, au părăsit hotelul, au coborât spre lac şi au mers cu prudenţă din cauza ceţii de pe maluri care se întindea pe drumul riveran. — Opreşte aici, a ordonat Axel. Ţeapăn, instalat pe marginea drumului, chinezul pe care îl văzuse în ajun le făcea semne. Au coborât din maşină. În aerul pe care nu-l clintea nici o boare de vânt plutea un miros de putregai şi de ramuri uscate. Chinezul s-a înclinat în faţa lor şi le-a arătat, la capătul unui ponton de bârne cenuşii, o barcă joasă din lemn. La ordinul lui Axel, Chris - cu cea mai mare grijă - l-a ajutat să treacă din fotoliu în barcă; de îndată ce a fost aşezat pe locul din spate, infirmul l-a respins, exasperat. Au înaintat, cu motorul turat la viteză mică pentru a nu face zgomot. Silueta chinezului rămas pe mal devenea subţire, ştearsă şi s-a pierdut în ceaţa zorilor. — Unde mergem? — Ai să vezi. Chris se întreba ce puteau conţine sacii aşezaţi în barcă. Cu cât ambarcaţiunea uşoară înainta, cu atât cufundau în întuneric. În mijlocul lacului, acolo unde ceaţa ascundea malurile şi munţii, într-o spaţiu glacial, Axel a oprit motorul. — Călătoria se opreşte aici. — Aici? — Aici, în mijlocul lacului. Auzindu-l, Chris a priceput imediat ce avea în minte însoţitorul lui: lacul întunecat din Alpi ţinea loc de golf albastru sub soarele Thailandei, iar Axel voia să-l facă pe Chris să simtă înecul pe propria-i piele. Din reflex s-a ridicat gata să se arunce în lac şi să scape. — Să nu te mişti! Pistolul era îndreptat spre el. Axel tocmai îl scosese din buzunar. — Nu glumesc, a insistat acesta. Treci la loc. Dacă nu, te împuşc. Chris s-a aşezat. A vrut să discute, a deschis gura… — Taci! Azi asculţi de mine. Deşi categoric, Axel tremura. De frig, de emoţii, de teamă, de mânie? Pe faţa lui devenită inexpresivă în urma sechelelor comei, nu se zărea nici o nuanţă a vreunui sentiment. Doar gura crispată făcea dovada unei tensiuni. — Odinioară m-ai preferat unui jeton cu numărul 1. Poate că nu ştiai sigur că p să mor, dar nu ai ezitat între a mă salva şi a câştiga. Deschide sacii. Oţelul pistolului strălucea, aruncând în jur scântei ca nişte fulgere. Chris s-a aplecat încet spre desagii foarte grei, i-a tras către el târându-i spre el. Când i-a deschis a descoperit că erau umpluţi cu lingouri de plumb, legate între ele şi având la capăte sfori groase. — Leagă sforile de tine! Chris a vrut să protesteze. În loc de răspuns, Axel a apropiat ţeava pistolului de fruntea lui Chris care a început să lege sforile de el. — Şi mai tare! Fă nodurile mai rezistente! Ca să nu le desfaci. Axel ţinea degetul pe trăgaci. Deasupra lor, un corb şi-a aruncat croncăitul posac, dezolat. Deodată Chris a încetat să mai tragă de timp şi a început să lucreze cu hărnicie. Făcea eforturi, era energic, hotărât. Axel, uşor surprins, a observat, dar nu a comentat. — Gata, a spus Chris. — O, dar grăbit mai eşti… — N-are rost să trag la timp fiindcă ştiu ce va urma. Sar în apă sau mă împuşti? — Calmează-te! S-ar zice că îţi place. — Mi se pare necesar. — Calmează-te, îţi spun. Joci după cum îţi cânt eu. Eu sunt organizatorul. — Şi eu. Sunt responsabil de ceea ce ai devenit. — Miliardar? a întrebat Axel pufnind. — Nu, asasin.
Recomandările noastre
