În vârstă de 39 de ani, Tibi Ghioane a trecut prin două mari etape în viața sa: în 2005 a suferit un atac cerebral și a fost marcat de dispariția misterioasă a tatălui său.

În cariera sa de fotbalist, Ghioane a stat în umbra mass-mediei, dar, recent, a fost de acord să povestească despre aceste două episoade care i-au marcat cariera, dar și viața.

„Nimic! La 20 de ani nu vedeam așa lucrurile. Credeam că rup norii, că ajung mare și că, fiind cunoscut, voi putea afla mai multe date despre el. De unde? Nu știu nimic nici azi. Zero absolut!

Am sperat că voi ajunge suficient de cunoscut și că voi putea mișca puțin lucrurile și pe partea asta. Voiam orice informație. Am însă numai niște zvonuri aiurite. Nimeni nu știe nimic. Din 1989, de când a plecat pe TIR, nu mai știu mare lucru”, a spus Ghioane, potrivit GSP.ro.

Fostul component al naționalei României a spus că tot ce știe despre tatăl său este că a plecat în Austria. De acolo s-a rupt totul.

„În Austria a plecat, mama chiar a fost la el în 1990 și 1991. Planul lui era să se întoarcă acasă. Din păcate, nu s-a mai realizat. Nici mama nu mai știe nimic.

De 30 de ani nu știu nimic, e dispărut și în ziua de azi, nu apare nici la vii, nici la morți. Cum ziceam, nu interesează pe nimeni problemele altuia. E crudul adevăr. Oamenii sunt la fel pe pământ!”, a mai spus fostul mijlocaș.

Tiberiu Ghioane a vorbit deschis și despre atacul cerebral pe care l-a suferit în 2005.

„Suprasolicitarea și oboseala au condus la acel atac cerebral. Astea au fost motivele. Au fost foarte dificile zilele. Apoi, ușor-ușor, m-am recuperat. Am reînceput să joc fotbal aici, în Brașov, la Ghimbav. Apoi la echipa a doua la Kiev, după care am revenit și la prima echipă.

Eram în cantonament cu Dinamo Kiev. Suprasolicitare a fost. Aveam și probleme cu somnul. Bine, asta din tinerețe. Inclusiv la Rapid. Nu dormeam 3 nopți la rând înainte de meci. Nu puteam refuza să joc, chiar dacă nu eram în cea mai bună formă”, a mai declarat fostul mijlocaș.

Tibi Ghioane s-a retras din fotbal la 30 de ani, dar nu din cauza medicilor care i-au cerut insistent asta.

„Da! Au fost mulți medici care mi-au zis asta. Nu doar unul! N-am renunțat, pentru că așa e felul meu. Am revenit foarte ușor. La primul meci am dat gol, plus o pasă foarte bună pentru Rebrov. Mi-am revenit bine, chiar am redevenit titular.

Nu știu exact ce riscuri erau, medicii așa vedeau lucrurile, periculoase. Dar eu mereu am fost obișnuit cu greul. De când m-a dus tata la fotbal. Eram obișnuit ca oamenii să nu aibă încredere în mine.

Am renunțat pentru că eram suprasaturat de antrenamente, cantonamente și meciuri”, a conchis Tibi Ghioane.