Un fel de cluburi din perioada comunistă

În anii 1961-1962, Piaţa Cercului Militar din Bucureşti îşi păstra configuraţia dată cu un sfert de veac în urmă de către primarul Dem Dobrescu.

La câteva sute de metri depărtare, în Piaţa Lahovary, se afla Casa Oamenilor de Ştiinţă, căreia i se spunea prescurtat COŞ, o clădire cu peron şi escalier impozant, având în spate o grădină umbrită de castani planturoşi, fostă locuinţă a familiei Assan. Era localul academicienilor, al cercetătorilor aureolaţi de prestigiu, accesul fiind foarte limitat. În restaurantul de la subsol era o atmosferă de sufragerie, indusă de aparatul de radio, de bufetul din lemn de nuc şi de scaunele tapiţate cu velur.

Pe Calea Victoriei, într-o altă curte cu gard de fier forjat, care delimita o clădire boierească mai mică, tot de la sfârşitul secolului al XIX-lea, ridicată de un anume Monteoru, având şi ea în spate o grădină patriarhală, destul de îngustă, era Casa Scriitorilor, cu restaurantul aferent. Oamenii condeiului mai deţineau un local la Mogoşoaia, în dependinţele palatului Marthei Bibescu, şi altul în Pelişorul construit cândva la Sinaia, la răscrucea secolelor XIX şi XX, pentru Alteţele Lor Regale Principele Ferdinand şi Principesa Maria, moştenitorii Coroanei României.

Hristos a Înviat! Un îndemn la Iubire, într-o lume trufașă

Viața la bloc. Ce sancțiuni riști dacă ai musafiri gălăgioși de Paști

Spre capătul dinspre nord al Căii Victoriei, Elisabeta, sora Regelui Carol al II-lea, fostă regină a Greciei, ridicase un mic palat în 1937. Odată terminat, îl închiriase cu 700.000 lei pe an Asociaţiei Marii Finanţe, zisă şi Clubul Miliardarilor, apoi i-l vânduse. Intrarea era printr-o alee bordată de trandafiri, iar în mijlocul gazonului proaspăt ca o pajişte şiroia un havuz superb. Pe la mijlocul anilor ’50, în fostul club al miliardarilor, frecventat de Nicolae Malaxa, de Constantin Argetoianu şi de Max Auschnitt, se instalase Casa Ziariştilor, unde se deschisese un restaurant.

Pe strada Ştirbey Vodă, puţin mai sus de Biserica Lutherană, la o sută de metri, pe dreapta, într-o casă boierească înconjurată de câteva blocuri interbelice, cu platani tineri în curte, îşi avusese sediul, până în 1947, Automobil Clubul Român. Aici lua masa şi îşi pierdea banii la pocher vegetarianul Theodor Pallady. Pe pereţii din încăperi atârnau câteva pânze de Grigorescu şi Luchian. La începutul anilor ’50, noul regim atribuise imobilul Ministerului Afacerilor Interne, care l-a transformat în restaurant cu circuit închis.