Alberto Fujimori, fostul președinte al Peru, a murit miercuri la vârsta de 86 de ani.
Alberto Fujimori, fiul unor imigranți japonezi era recunoscut pentru politica sa economică din anii ’90. Dar și pentru condamnările primite pentru abuzuri asupra drepturilor omului. Înainte de deces, mai mulți apropiați l-au vizitat, descriindu-l într-o stare critică. "După o lungă luptă cu cancerul, tatăl nostru... tocmai a plecat să se întâlnească cu Domnul", a scris fiica sa, Keiko Fujimori, pe platforma X, semnând mesajul împreună cu frații săi.
Alberto Fujimori a fost o figură politică extrem de polarizantă în istoria modernă a Peru, cunoscut atât pentru realizările economice, cât și pentru abuzurile sale asupra drepturilor omului. În timpul mandatului său, din 1990 până în 2000, Fujimori a reușit să scoată Peru dintr-o criză economică severă și a lansat o serie de reforme care au transformat economia țării. A reușit să reducă hiperinflația, să stabilizeze moneda națională. Să atragă investiții străine printr-o politică de privatizare și reducere a barierelor comerciale. Să plătească pensiile la timp.
În același timp, a adoptat măsuri dure împotriva grupurilor insurgente, precum „Sendero Luminoso” și mișcarea „Tupac Amaru”, care reprezentau amenințări majore la adresa statului. Un moment crucial al mandatului său a fost capturarea liderului „Sendero Luminoso”, Abimael Guzmán, în 1992, ceea ce a slăbit semnificativ mișcarea rebelă maoistă care terorizase țara în anii ’80 și începutul anilor ’90. Totuși, în lupta împotriva insurgenței, guvernul lui Fujimori a recurs la tactici violente, inclusiv utilizarea unor escadroane ale morții care au ucis și torturat civili nevinovați, ceea ce a dus la condamnarea sa ulterioară pentru crime împotriva umanității.
Fujimori a dat o lovitură de stat
Fujimori este, de asemenea, amintit pentru momentul în care a dizolvat Congresul în 1992, acțiune cunoscută sub numele de „autogolpe” (lovitură de stat auto-impusă), care i-a permis să guverneze prin decret și să implementeze reforme radicale. Acest act a declanșat critici interne și internaționale, dar a consolidat controlul său asupra guvernului. Deși inițial populare, măsurile sale autoritare și corupția generalizată au dus la o scădere a sprijinului public.
În 2000, la scurt timp după ce a fost reales pentru un al treilea mandat, au apărut înregistrări video cu consilierul său, Vladimiro Montesinos, oferind mită unor politicieni, ceea ce a declanșat un scandal de proporții. Aceste dezvăluiri au forțat fugirea lui Fujimori în Japonia, de unde și-a trimis demisia prin fax. În timpul exilului său, Fujimori a încercat să revină în politicăUn cunoscut președinte de țară a murit! Condamnat pentru abuzuri, dar fără succes.
În 2005, spre surprinderea multora, Fujimori a încercat să revină în Peru, însă a fost arestat în Chile și extrădat. În 2009, a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru corupție și încălcări grave ale drepturilor omului, fiind primul președinte latino-american condamnat pentru astfel de crime. Totuși, până la moartea sa, a rămas o figură influentă, cu un grup de susținători loiali, în mare parte din rândul populației care a beneficiat de politicile sale economice și de stabilitatea adusă în timpul mandatelor sale.
Fiica sa, Keiko Fujimori, a moștenit ambițiile politice ale tatălui său și a candidat de trei ori la președinția Peru, construindu-și platforma electorală pe promisiunea de a apăra și extinde moștenirea tatălui ei. Deși nu a reușit să câștige alegerile, influența politică a familiei Fujimori rămâne semnificativă în politica peruană.