În epoca în care aparatura ultramodernă goleşte buzunarele celor mai mulţi, există un colecţionar care şi-ar da ultimii bani pe o revistă veche.
Colecţionar şi negustor, Iustin Zegrea are o pasiune greu de înţeles pentru unii: strânge primul număr de apariţie al publicaţ iilor româneşti din toate perioadele. Recunoaşte că nu este cel mai „harnic“ dintre colecţionari, dar se străduieşte să adune cât mai multe exemplare.
În afară de premierele ziarelor şi revistelor vechi şi noi, Iustin Zegrea deţine şi o impresionantă serie de obiecte ce ţin de istoria oraşului Huşi, unde s-a născut şi a crescut. Mai este foarte ataşat şi de istoria pescuitului şi adună tot ce are legătură cu domeniul. O ultimă colecţie personală se referă la ilustratele vechi de colectă, cu ajutorul cărora s-au construit clădiri şi monumente importante ale Capitalei precum Arcul de Triumf sau Universitatea din Bucureşti.
În colecţia de cărţi poştale de binefacere, proprietarul „Anticariatului Nostru“ nu adună şi exemplare din prezent, întrucât consideră că acestea ar putea să îngroaşe buzunarele unor simpli afacerişti. Pescuitul, istoria Huşilor şi prima apariţie a publicaţiilor româneşti au în schimb un alt regim.
Acestea sunt colecţiile în care piesele vechi, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, se întâlnesc cu exemplare din anul curent. A început să colecţioneze numărul 1 al ziarelor şi revistelor româneşti din toate perioadele, acum opt ani. Chiar dacă la început nu l-a atras foarte tare, mărturiseşte astăzi că jurnalismul şi istoria sa i-au deschis noi orizonturi. Pentru un „Hp75“, revistă de literatură avangardistă din perioada interbelică, spre exemplu, ar plăti acum până la 100 de lei. Colecţionar din tată în fiu Pasiunea lui Iustin Zegrea pentru obiectele vechi s-a născut în casa părintească. „M-am născut şi am crescut printre lucruri de colecţie“, povesteşte Zegrea. Tatăl său este şi el colecţionar şi negustor. „Obişnuia să mă ia cu el pe la târguri şi aşa am descoperit lumea asta a negustorilor şi anticarilor mai în profunzime“, îşi aminteşte colecţionarul. Mama sa l-a sfătuit să mai facă şi o altă meserie, însă el s-a împotrivit, argumentând că „o colecţie e întocmai ca un diamant: dacă nu ai grijă să-l şlefuieşti periodic, îşi pierde valoarea“.
Meseria, cu bune şi rele Despre negustoria cu obiecte vechi, proprietarul „Anticariatului Nostru“ spune că nu e nicio afacere: „Regulile de bază coincid, într-adevăr, dar nu ai un număr nelimitat de bucăţi pe care să le poţi livra la cerere. Doar pura întâmplare face ca un anumit obiect să-i ajungă în mâini“. De altfel, Iustin Zegrea recomandă celor care vor să scoată profit să se îndrepte mai degrabă către afaceri cu lucruri pe care le caută toată lumea, oricând.
„De multe ori, se întâmplă să ieşi pe pierdere la sfârşit de lună, dar te mul- ţumeşte altceva. Faptul că te-ai întâlnit cu oameni deosebiţi: profesori, doctori, intelectuali, colecţionari, muzeografi“, explică Zegrea dezavantajele meseriei. Zegrea completează că, pentru pasionaţi, alta este partea bună: „Te mai mulţumeş te faptul că ai văzut o piesă deosebită, o carte, o scrisoare, un paşaport al unei personalităţi culturale a istoriei României, că le-ai avut în mână. Lucrurile astea completează în balanţa asta.“
Cu privire la timpul pe care i-l ocupă negustoria şi pasiunea sa, Zegrea afirmă că anticarul lucrează 24 din 24: „Nu poţi spune că pleci la oră fixă acasă. Se întâmplă să primeşti telefoane şi la 12 noaptea, să te întrebe careva de vreun obiect sau să-ţi ofere ceva“. Menirea anticarului Anticarii sunt oarecum marginalizaţi de autorităţi, spune Iustin Zegrea. „Consider că statul ar trebui să mă plătească, pentru că eu nu sunt altceva decât un peşte sanitar. Din surse proprii, prezerv memoria colectivă a societăţii. Cumpăr documente de o reală importanţă pentru istoria acestei ţări, pe care unii nu le mai vor, şi le depozitez în casa mea, cu riscul de a mă îmbolnăvi atât eu, cât şi familia mea, din cauza mucegaiului care se poate depune. Apoi, voi reda publicului toată agoniseala mea din aceşti ani de muncă“, completează Zegrea imaginea colecţionarului în România. PLANURI Îşi scoate colecţia la vânzare pe internet Până acum câţiva ani, a avut şi o prăvălie în care îşi expunea marfa. Astăzi, patronul „Anticariatului Nostru“ îşi prezintă colecţiile doar în cadrul diverselor târguri. În genere, spune el, cei care îşi permit un magazin vin cu bani din alte afaceri. Chiriile sunt de nesuportat din buzunarul unui anticar. Colecţiile sale sunt depozitate în apartamentul personal, prin dormitor, pe hol, prin bucătărie.
În viitor, „Anticariatul Nostru“ va exista pe internet. Zegrea promite un site, unde cei pasionaţi vor putea vedea obiectele aflate la vânzare sau exemplare de colecţie. Din seria primului număr al ziarelor şi revistelor, anticarul nu vrea să vândă. El speră să-şi completeze exemplarele cu cât mai multe altele. Însă rămâne dispus să o cedeze la un moment dat vreunui muzeu sau unei persoane care este mai ataşată de tematică decât el.