A plecat într-o tristă zi de joi a anului trecut, la vârsta de 87 de ani, în reşedinţa sa din Ciudad de Mexico. „Singura consolare este faptul că opera lui va rămâne nemuritoare. Foarte puţine opere  literare supravieţuiesc trecerii implacabile a timpului, foarte puţini autori sunt regretaţi, dar García Márquez se află în cimitirul scriitorilor clasici, alături de figurile emblematice ale literaturii universale. Este cel mai important scriitor lationamerican din toate timpurile, întemeietorul realismului magic. Maestrul meu a murit şi, ca să nu-l plâng, voi continua să-i citesc cărţile de nenumărate ori”, declara, anul trecut, celebra scriitoare chiliană Isabel Allende.

Deși pe continentul său a fost una dintre cele mai mari patru sau cinci personalități ale secolului XX, Garcia Márquez s-a născut pe 6 martie 1927, în proverbialul „loc uitat de lume”, într-un oraș mai puțin de 10.000 de locuitori, majoritatea analfabeți, cu străzi nepietruite, fără canalizare, Aracataca, știut și ca „Macondo”.

Romancier, autor de proză scurtă, jurnalist şi activist, renumit pentru angajamentele sale politice foarte ferme, care se evidenţiau mai ales prin articolele sale de presă extrem de critice la adresa liderilor politici sud-americani, Gabriel Garcia Márquez a fost recompensat în 1982 cu premiul Nobel pentru "romanele şi nuvelele sale, în care fantasticul şi realismul se combină într-un univers al imaginaţiei foarte bogat, reflectând viaţa şi conflictele unui întreg continent".

"Am început să scriu din întâmplare, poate numai pentru a-i demonstra unui prieten că generaţia mea era capabilă să producă scriitori; apoi am căzut în capcana de a scrie mai departe din plăcere, iar mai târziu, în altă capcană, şi anume, că nimic nu-mi plăcea mai mult pe lume decât să scriu", spunea "Gabo", cum îl numeau cu afecţiune cititorii din America Latină,

Pe când era student, Gabriel Garcia Márquez a decis să fie autodidact şi a preferat să studieze singur, după ce a renunţat la facultatea de drept, pentru a se lansa în jurnalism. Foarte devreme, nu a arătat nicio reţinere în criticile formulate la adresa politicii interne şi externe a Columbiei.

În 1998, când depăşise deja vârsta de 70 de ani, Gabriel Garcia Marquez şi-a văzut împlinit un vis de o viaţă, după ce a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni de la publicaţia columbiană Cambio. Înainte de a se îmbolnăvi de cancer limfatic, în 1999, romancierul sud-american a contribuit adesea la conţinutul acelui săptămânal de limbă spaniolă. "Sunt un jurnalist. Am fost întotdeauna un jurnalist", spunea romancierul în acea epocă. "Cărţile mele nu ar fi putut să fie scrise dacă nu aş fi fost un jurnalist, pentru că tot materialul din ele a fost inspirat de realitate", mai spunea acesta.

Considerat cel mai popular scriitor de limbă spaniolă de după Miguel de Cervantes, din secolul al XVII-lea, Gabriel Garcia Marquez a atins un nivel de celebritate literară care a generat comparaţii cu Mark Twain, Victor Hugo, Ernest Hemingway sau Charles Dickens. Operele sale literare de ficţiune, strălucitoare şi melancolice, au depăşit în clasamentul vânzărilor toate volumele publicate în limba spaniolă cu excepţia Bibliei. Romanul său epic "Un veac de singurătate", publicat în 1967, s-a vândut în peste 50 de milioane de copii pe plan mondial şi a fost tradus în 25 de limbi străine. Toată opera sa însă realmente minunată, eliberatoare!

În 1958, s-a căsătorit cu Mercedes Barcha, cu care a avut doi fii, Gonzalo şi Rodrigo Garcia, cel din urmă devenind un apreciat regizor. De altfel, în anul în care a primit PREMIUL NOBEL, celebrul romancier sud-american a făcut parte din juriul Festivalului de Film de la Cannes.

Romancierul suferea, din 1999 de un cancer limfatic, complicat în ultima parte a vieții, de o pneumonie. Ultima apariţie publică a lui Marquez a avut loc pe 6 martie, anul trecut, când scriitorul a stat la poarta reşedinţei sale din Ciudad de Mexico, unde locuia de peste 30 de ani, pentru a-i primi pe jurnaliştii veniţi în vizită cu ocazia aniversării sale. Scriitorul şi-a întâmpinat oaspeţii zâmbitor, a primit cadouri şi a acceptat să se lase fotografiat, fără a acorda însă interviuri.

 A murit bogat, cu șapte case aflate în diverse locuri superbe din cinci țări diferite. Serviciile și prietena sa au fost căutate de cei bogați, faimoși și puternici – Francois Mitterrand, Felipe Gonzalez, Bill Clinton, plus majoritatea președinților Columbiei și Mexicului.

Romane: La hojarasca, La mala hora, El coronel no tiene quien le escriba, Cien años de soledad, El otoño del patriarca, Crónica de una muerte anunciada, El amor en los tiempos del cólera, El general en su laberinto, Del amor y otros demonios și Memoria de mis putas tristes. Povestiri, proză scurtă: Ojos de perro azul, Los funerales de la Mamá grande, La