Umilirea lui Putin în Siria reverberează în Rusia. Prăbușirea regimului aparent atotputernic al Assad arată cât de fragile sunt dictaturile.
Putin, umilit în Siria
Pe măsură ce Rusia își retrage forțele și echipamentele din Siria, atacul său cu rachete de vineri împotriva infrastructurii energetice a Ucrainei sugerează că Vladimir Putin este hotărât să-și arate puterea militară după eșecul umilitor în Siria.
Prăbușirea guvernului Assad, pe care Moscova îl sprijină militar de aproape un deceniu, și posibila pierdere a bazei navale cheie a Rusiei, Tartus, împreună cu baza sa aeriană din Latakia, au fost o lovitură devastatoare pentru imaginea Rusiei ca jucător-cheie pe scena globală.
Revoluția din Siria amenință și poziția lui Vladimir Putin acasă. În repetate rânduri, domnul Putin s-a angajat să protejeze regimul Assad. În iulie, l-a primit pe domnul Assad la Kremlin pentru discuții unu-la-unu.
Pe 2 decembrie, într-un apel telefonic cu președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, domnul Putin și-a exprimat sprijinul necondiționat pentru președintele sirian.
De ce l-a refuzat Putin pe Assad
Dar domnul Putin se hotărâse deja să-l arunce pe domnul Assad sub autobuz. Liderul sirian a vizitat Kremlinul pe 28 noiembrie pentru a pleda pentru intervenția militară rusă împotriva forțelor rebele din Siria și a primit un răspuns negativ.
Încercările Kremlinului de a controla daunele nu fac decât să evidențieze eșecul său în Siria. Vorbind la Doha pe 7 decembrie, ministrul rus de externe Serghei Lavrov s-a referit la Hayat Tahrir al-Sham, gruparea islamică rebelă care l-a răsturnat pe domnul Assad, drept organizație teroristă.
Dar până a doua zi, Ministerul de Externe îl numea „grup armat de opoziție”.
După cum a observat analistul politic Maksim Katz:
„Aviația rusă din Siria bombarda intens forțele înaintate ale celor mai teribili oameni de pe pământ, practic adjuncții lui Satana. Dar deodată... aceşti bandiţi şi terorişti au renascut... Din terorişti s-au transformat în opoziţie chiar în mijlocul fusurilor orare; în Orientul Îndepărtat erau încă teroriști, iar la Moscova erau deja o opoziție armată.”
Eșecul serviciilor Rusiei
Potrivit unei surse apropiate de Kremlin, domnul Putin a cerut o explicație pentru motivul pentru care serviciile de informații ruse nu au reușit să detecteze amenințarea crescândă la adresa regimului domnului Assad până când a fost prea târziu. Dar acolo s-a terminat curajulk președintelui rus.
În timp ce membrii elitei de vârf a lui Putin nu au îndrăznit să critice strategia Rusiei în Siria, experții în politică externă apropiați de Kremlin discută deschis repercusiunile negative.
Piotr Akopov, expert al agenției de presă de stat RIA Novosti, s-a plâns: „Acum, în Occident, voci triumfatoare spun că Iranul și Rusia au pierdut și chiar că această „înfrângere istorică” ar trebui să devină un stimulent suplimentar pentru a crește sprijinul. pentru Ucraina... Ar fi bine dacă astfel de declarații ar fi făcute pur și simplu ca parte a unui război de propagandă, dar unele elite occidentale le cred”.
Acțiunile lui Putin în Siria, criticate deschis în Rusia
Ruslan Pukhov, un analist rus de apărre, care a salutat anterior intervenția militară a Rusiei în Siria ca fiind un succes uriaș, și-a schimbat tonul.
Scriind în cotidianul rus Kommersant, dl Pukhov a criticat Moscova pentru „protejarea regimului Assad în decădere și delegitimat” și a concluzionat că afacerea siriană a demonstrat „marile limitări pentru „marea putere” și politica intervenționistă a Rusiei în străinătate. Moscova nu are suficiente forțe militare, resurse, influență și autoritate pentru o intervenție efectivă prin forță în afara fostei URSS.”
În urmă cu câțiva ani, Fiodor Lukianov, care conduce un consiliu consultativ de politică externă de la Kremlin, a scris un articol (cu o fotografie a domnului Putin îmbrățișându-l pe domnul Assad) în care lăuda intervenția militară a Rusiei din 2015 în Siria pentru a sprijini regimul Assad:
„Rusia a într-adevăr s-a impus ca cel mai influent jucător din regiune. Aproape nimic nu se face în Siria fără aprobarea și implicarea Moscovei. . . . Datorită activităților sale în Orientul Mijlociu, statutul Rusiei în ierarhia internațională a crescut considerabil.”
Săptămâna trecută, într-un articol pentru RT, o rețea de știri controlată de Kremlin, domnul Lukianov a spus că „căutarea simbolică de a restabili statutul de mare putere al Rusiei – o motivație cheie pentru operațiunea din 2015 în Siria – este acum depășită”.
Assad și Putin/ Sursa foto captură ecran
Problema prezenței lui Assad la Moscova: creșterea terorismului domestic
O altă problemă pentru domnul Putin este că i-a acordat domnului Assad – un criminal de război internațional ale cărui brutalități sunt în centrul atenției mondiale – azil politic în Rusia. Prezența domnului Assad la Moscova, împreună cu cea a familiei sale extinse, nu pot fi ușor ignorate.
El a emis luni o declarație de la Moscova, apărându-și decizia de a-și părăsi țara. Fostul lider sirian va avea nevoie de multă securitate, la fel și populația rusă. Terorismul islamic a afectat regimul Putin de la începuturile sale.
Mulți dintre rebelii care au doborât regimul Assad au fost musulmani din Caucazul de Nord (Cecenia și Daghestan) și Asia Centrală, care împărtășesc o ură profundă față de Kremlin. Este posibil ca atunci când acești luptători se vor întoarce din Siria, unii să recurgă la terorism.
După cum arată nerespectarea avertismentelor cu privire la atacul din martie de la sala de concerte a Primăriei Crocus din Moscova, forța de combatere a terorismului succesorului KGB, Serviciul Federal de Securitate, se va confrunta cu o provocare în protejarea rușilor de această nouă amenințare.
Fragilitatea dictaturilor, semnal pentru Putin
Dacă Rusia continuă să obțină victorii militare în Ucraina, probabil că domnul Putin își va răscumpăra greșeala din Siria față de criticii săi interni. Dar prăbușirea regimului aparent atotputernic al domnului Assad trebuie să-l deranjeze pe președintele rus, mai ales având în vedere provocarea serioasă adusă guvernului său de la revolta lui Evgheni Prigojin din iunie 2023.
S-ar putea întâmpla ceva asemănător în Rusia, în ciuda victoriei electorale răsunătoare a lui Putin mai puțin de acum un an? Autorul rus Viktor Șenderovici a observat: „13,5 milioane de sirieni au votat pentru Assad în 2021... Ce fac ei în acest moment? Nu se numără ei printre cei care îi distrug monumentele și trag cu mitralieră în cer cu bucurie?”
Oricare ar fi repercusiunile sale în Rusia, căderea domnului Assad este o reamintire a fragilității dictaturilor, inclusiv a lui Vladimir Putin, scrie Amy Knight, autoarea cărții „Lațul Kremlinului: cearta amară a lui Putin cu oligarhul care l-a făcut conducător al Rusiei”, în WSJ.