Amintiri.
„Colţul roşu“, o prostie propagandistică
1960 (...) „Colţul roşu“ este despărţit de vuietul halei printr-un perete subţire de tablă şi sticlă. Este oare „Colţul roşu“ doar un loc în incinta halei sau constituie el un nucleu de viaţă, o „centrală energetică“ legată prin invizibile fire de oameni, de strungari, frezori, macaragii, montori? (...) În sala neîncăpătoare a „Colţului roşu“, tânărul inginer Petre Turcu a ţinut expuneri pe diferite teme: „Situaţia internaţională“, „Ridicarea calităţii produselor“, „Perspectivele de dezvoltare a secţiei motoare“, „Problemele zborului în Cosmos“. (...) Şi totuşi, constituie oare „Colţul roşu“ un nucleu de activizare, o „centrală energetică“ pentru muncitorii din secţie? Trebuie spus că această comparaţie şi-o merită doar în parte... („Scânteia“, vineri, 8 ianuarie)
Sâmbăta neagră a unui şef de cârciumă
1970 (...) Suntem la „Parcul Dorobanţ i“. Ne uităm de jur-împrejur: sumedenie de mese goale, sâmbătă seara, când alte restaurante sunt suprasolicitate. Localul are un aspect penibil, pare o sală de aşteptare dintr-o gară din piesele lui Sebastian... Şi responsabilul (Filip Rublenco) ne vorbeşte senin despre „selecţionarea“ clien- ţilor, şi unitatea e pustie, şi se află cu circa 30% sub plan, şi ne vine pur şi simplu să ne frecăm la ochi pentru a ne convinge că aici se face „comerţ“. Să ne amintim că, în urmă cu 10-15 ani, „Parcul Dorobanţi“ era unul dintre restaurantele cele mai cunoscute şi frecventate din Bucureşti, că avea orchestră şi solişti de prim rang, dar cum în comerţ nu se trăieşte din amintiri... Este un exemplu tipic de lâncezeală, care a compromis faima unui local... („Informaţia Bucureştiului“, luni, 16 februarie)
Ultimul interviu dat de Toma Caragiu (foto)
1980 L-am întâlnit pe Toma Caragiu (...) şi, odată găsit, a avut amabilitatea să ne spună în ce îl vom vedea în 1977. - (...) Voi face câteva filme, 2 sau 3 în anul care vine... - Din cele 25? - Din cele 25, două, deci nu atac grav interesele colectivului şi ale majorităţ ii... Una din aceste încercări este interesantă, pentru că regizor este un tânăr pe care îl socotesc un om talentat şi înzestrat, în persoana lui Stere Gulea. (...) Sper să mai fac un film cu Vaeni şi tânjesc - realmente tânjesc - să joc Bozoncea în „Groapa“, scenariul Eugen Barbu, un rol care mi-ar plăcea (...) şi m-ar „umple“ pentru un timp nelimitat. Pentru că, sincer să fiu, în cinematografie n-am avut mari şanse. Am şi o faţă, pesemne, care nu se îngăduie a fi distribuită oricând şi oricum... („Cinema“ nr. 2, februarie) N.B. Din păcate, viaţa şi cariera marelui Toma Caragiu aveau să fie curmate de cutremurul din 4 martie 1977.
Recomandările noastre
