În anul 1989, cu câteva luni înainte să fie înlăturați de la putere, cuplul dictatorial Nicolae și Elena Ceaușescu și-au petrecut ultima vacanță pe litoralul românesc. Ca să fim mai exacți, ultima vacanță din viață. Mult prea în vârstă pentru a mai ieși la plajă, cei doi preferau băile de nămol. Cu toate că, oficial, era în concediu Nicolae Ceaușescu își petrecea după amiezele analizând diverse documente de stat sau în ședințe cu tovarășii.

Pentru Elena și Nicolae Ceaușescu ziua de 15 iulie 1989 a început normal, ca orice zi de lucru. Cei doi au stat la program, până în jurul orelor 17.00, după care au urcat în elicopterul prezidențial și au plecat pe Litoral, la Neptun. Oficial erau în concediu. Iar odată cu ei au plecat la Neptun și o mulțime de șoferi, bucătari, chelneri, menajere etc. care urmau să lucreze pentru ca perechea dictatorială să se simtă bine.

Soții Ceaușescu s-au cazat, ca de fiecare dată, la casa de vacanţă a Partidului Comunist, de la Neptun. Iar aici, s-a mutat, practic, cam tot activul de partid și de guvern. Aceasta deoarece, până la sosirea toamnei, Nicolae Ceaușescu își desfășura activitatea la malul mării.

De mulți ani, odată cu înaintarea în vâstă, soții Ceauşescu nu mai ieșeau la plajă decât foarte rar, preferând tratamentele și băile de nămol. Nici nu mai erau în formă, la fel ca în trecut, în tinerețe, după cum indică „Tiranul”, al trilogiei „Viaţa lui Ceauşescu”, editat de un colectiv de istorici, condus de Lavinia Betea.

Cei doi nu mai erau amatori de petreceri și nici de mese copioase cu mulți invitați, la care se cânta și se recitau versuri. Se spune că, în vremurile sale bune, Nicolae Ceauşescu obișnuia să recite, minute în şir, fragmente din poezii semnate de George Coşbuc, Vasile Alecsandri și Octavian Goga.

Ceaușescu, în vacanță și nu prea

Acum, în ultima vacanță, dictatorul era mult mai reținut. Prefera să muncească, în biroul său din reşedinţa estivală de serviciu. Trecea în revistă documentele de stat, elaborând prețioasele sale directive, după care programa întâlniri cu diverse persoane, miniștri sau tovarăși de la Partid. Se spune că după amiezele sale erau pline. Întâlnirile de lucru se succedau una după alta, pentru că țara trebuia condusă. Cu atât mai mult cu cât anul 1989 nu era prea grozav pentru regimurile comuniste.

Se simțea amenințarea ce venea de la Moscova, dar și valul schimbărilor ce începuseră deja în Ungaria și Polonia. Mai ales la Moscova, Mihail Gorbaciov avea o altă „viziune asupra socialismului” cu totul diferită decât a tovarășilor de la București.

Iar peste toate urma și Congreusl al XIV-lea al partidului, unde se zvonea deja că s-ar putea produce o schimbare. Toate acestea îi dădeau bătăi de cap lui Nicolae Ceaușescu, astfel că nu prea avea timp să se bucure de concediu, conform All For Romania.