Programul dens, dar mai ales mulțimea dosarelor aflate în discuție arată că președintele rus are planuri mari. Putin se întâlnește cu Papa, cu președintele italian Sergio Mattarella și cu premierul Giuseppe Conte. Ziua se încheie cu un dineu alături de Conte, Matteo Salvini , Luigi Di Maio și ministrul de Externe al Italiei Enzo Moavero Milanesi. Printre picături, e programată și o întrevedere cu vechiul său prieten Silvio Berlusconi.

În declarațiile făcute ziarelor italiene Corriere della Sera și La Stampa, liderul de la Kremlin a afirmat, din nou, că relațiile bilaterale sunt cordiale, mai ales cu populiștii. , „Liga și liderul său, Salvini, sunt susținători activi ai restabilirii unei cooperări depline între Italia și Rusia, se pronunță pentru o abolire mai rapidă a sancțiunilor anti-ruse introduse de SUA și UE. Aici punctele noastre de vedere coincid. Salvini are o atitudine caldă față de țara noastră, cunoaște bine realitatea rusă ", a declarat Vladimir Putin. Dar nu e numai atât. Relațiile nu se reduc la un singur partid, chiar dacă acesta e cel mai puternic din țară. „Cu Italia avem relații speciale, testate de timp. un dialog bazat pe încredere, o activitate comună„ desfășurată în mod constant în ceea ce privește politica, economia, cercetarea științifică și educația”, a declarat țarul ziariștilor de la Via Solferino. Cât privește sancțiunile, liderul rus a reiterat ideea că nu consideră Italia responsabilă pentru înăsprirea lor.

Nu e vorba nici pe departe de vorbe mieroase destinate să-i crească liderului de la Kremlin simpatia în rândul italienilor. Putin a vorbit deschis în Corriere della Sera despre interesele comune care leagă cele două țări, "Italia este unul dintre principalii parteneri comerciali ai țării noastre, fiind pe locul cinci în lume după China, Germania, Olanda și Belarus. În Rusia există aproximativ 500 de companii italiene și, în ciuda sancțiunilor pe care le-am discutat deja, relațiile bilaterale se dezvoltă cu succes".

Dacă totul decurge foarte bine, așa cum spune țarul, se pune firesc întrebarea care ar putea fi miza acestui adevărat tur de forță pe care îl face în Italia?

Sigur e vorba și de sancțiunile împotriva Rusiei pe care Kremlinul le-ar vrea ridicate, dar e greu de presupus că Putin chiar contează pe oile negre ale Uniunii Europene (Conte, di Maio și mai ales Salvini) să-l ajute să facă pace cu Bruxelles-ul. Putin n-a venit în Italia să ceară favoruri, ci mai curând să ofere Italiei sprijin în lupta sa cu Uniunea Europeană și, dacă se poate, să contracareze relațiile din ce în ce mai apropiate dintre liderii populiști de la Roma și Administrația Trump. Tocmai de aceea, discuțiile vor viza, în primul rând, subiecte de interes mai ales pentru Italia. De pildă, criza libiană, în care Rusia joacă un rol foarte important prin relațiile pe care le are cu generalul Khalifa Haftar. E un punct esențial în cadrul negocierilor, pentru că Italia are interese vitale în această țară din Africa de Nord (petrol, stoparea imigrației clandestine), iar Rusia are pârghiile necesare de a-l influența pe liderul militar rebel.
Se va discuta, desigur, și problema Venezuelei, Putin vrea să-și protejeze capul de pod din America de Sud și insistă pentru recunoașterea puterii lui Nicolas Maduro. Italia a evitat până acum să se pronunțe în favoarea uneia sau alteia din părțile aflate în conflict pentru că în Venezuela trăiesc mii de italieni. Mizează Putin pe bunele oficii ale italienilor ca situația din Venezuela să se rezolve în avantajul Rusiei? Greu de crezut și, mai ales, greu de realizat…

Și problema Iranului se va afla, cu siguranță, pe ordinea de zi. E adevărat, Italia nu face parte din acordul 5 + 1 privind programul nuclear, dar Roma a fost mereu în sprijinul unui acord și al încheierii sancțiunilor. E o poziție pe care Putin nu poate decât să o salute.

Ce sprijin poate oferi Putin Italiei și în ce măsură italienii pot bate palma cu țarul de la Kremlin pe aceste dosare internaționale vom vedea, probabil, destul de curând. Discuțiile ruso-italiene, monitorizate cu mare atenție atât de administrația Trump, cât și de establishmentul care conduce Uniunea Europeană, ne demonstrează, însă, că trăim într-o lume multipolară și din ce în ce mai complicată, în care strategiile de izolare se pot întoarce împotriva celor care le urzesc. E valabil și în cazul atitudinii din ce în ce mai arogante pe care Berlinul, prin interpușii săi din Uniunea Europeană, o are la adresa Italiei. În loc să-i aducă pe populiștii italieni la ordine, represaliile Bruxelles-ului ar putea foarte ușor să împingă Roma spre alte alianțe strategice, iar o astfel de lovitură ar fi devastatoare pentru viitorul UE.

 

Te-ar putea interesa și: