Comisia Europeană a demarat campania de combatere a „știrilor false”, prin stabilirea normelor de verificare și aprobare a informațiilor.

Un editorial pentru Le Figaro scris de Benjamin Masse-Stamberger, ziarist și eseist, membru fondator al comitetului „Les Orweliens”.

Evrika! După o profundă chibzuință, Comisiei Europene i-a venit sclipitoarea idee de a deschide un nou șantier, care până acum scăpase sagacității sale legendare. Ea va lupta împotriva „fake news”, aceste „știri false” care tulbură mințile cetățenilor onești până acolo încât îi împing în brațele monștrilor populiști, precum groaznicul Donald Trump sau infamii „Brexiteers” de peste Mânecă.

Din fericire, Bruxelles-ul a decis să ia subiectul de coarne, înainte ca el să nu provoace nenorociri pe Bătrânul Continent. Comisarul european pentru Economia Digitală, bulgăroaica Mariya Gabriel, este cea care a fost însărcinată cu această nobilă misiune.

Ea a lansat o consultare publică asupra subiectului pentru „a strânge opiniile care vor sta la baza eventualelor reguli în materie”, informează EurActiv.

Așteptăm cu nerăbdare norma B-684, care să pună apostila pe „informațiile corecte și sigure”, care astfel vor putea fi difuzate în manieră liberă, și nu falsificate pe Bătrânul Continent. Spre fericirea tuturor, se înțelege de la sine.

„Pentru mine, a ținut să precizeze comisarul, este foarte important să determin care sunt bunele practici, să indetific foarte clar un mecanism de coordonare și să înțeleg ce poate face UE, care poate fi plusvaloarea pe care o adăugăm în lupta contra știrilor false.”

Noulimbă, zici? În mod evident, madam Gabriel nu l-a citit niciodată pe Orwell, deși pare să fi reținut principiile dictate de Big Brother. Începând cu cel mai folositor dintre ele: cel mai sigur mijloc de a-ți discredita adversarii este să decretezi că ideile lor nu sunt puncte de vedere despre lume – caz în care ar avea o legitimate egală cu punctele de vedere ale Puterii – ci pur și simplu minciuni. Iată ce ar fi de natură să simplifice considerabil dezbaterile și controversele.

Bineînțeles, se va spune că noi caricaturizăm aici poziția Comisiei, al cărei obiectiv, evident,  nu ar fi să atenteze la libertatea de expresie, ci să atace informațiile factual inexacte, car, este adevărat, invadează internetul.

Am fi înclinați să aderăm la această teză dacă ar fi vorba de prima tentativă în materie. Nici vorbă să fie așa! În decembrie trecut, Comisia se lansase deja pe acest teren lunecos prin intermediul „Decodorilor Europei”, un site editat de reprezentanța sa din Paris.

S-a spus că era vorba de „o campanie de informații anti-prejudecăți, care ajută la discernerea adevărului de fals în legătură cu actualitatea europeană și cu funcționarea Europei”.

Și iată ce puteai întâlni printre „prejudecățile” ce trebuiau combătute cât mai repede de cetățeni: „Normele europene sunt absurde și ne sufocă”, „Europa este prostul satului global în materie economică”, „Europa costă mai mult decât produce”.

Astfel de afirmații ar fi tot atâtea „idei false care alimentează zvonuri și fantasme”. DE aici până la asimilarea autorilor lor cu niște „dezechilibrați” nu mai este decât un pas.

Este cert, Bruxelles-ul are dreptul să-și apere politicile pe care le desfășoară. Dar ne putem totuși întreba dacă această instituție este cea mai îndreptățită să creeze un Minister al Adevărului în sânul său.

Cu atât mai mult cu cât în această materie Comisia nu a fost ireproșabilă. Și este cel mai puțin care se poate spune. Nu a pomis ea că politicile duse de Europa vor aduce prosperitatea și eradicarea șomajului? NU a afirmat ea că moneda unică va constitui „un scut împotriva tuturor crizelor”?

Unii ar putea să zică însă că toate astea sunt acum în urma noastră. „Criza s-a încheiat”, ar trebui să-i spună și Emmanuel Macron gazdei sale, Tsipras, cu ocazia vizitei sale în Grecia.

Ce import trecutul? Căci, așa cum spunea sloganul Partidului în 1984: „Cine controlează prezentul, controlează trecutul. Și cine controlează trecutul, controlează viitorul.”